Tăierea tichetelor de vacanță a lăsat litoralul românesc în fundul gol, mic eveniment jenant care arată cît de adînc e înrădăcinată obsesia românească de-a acoperi goliciunea cea mai nerușinată cu hîrtii. Pe de altă parte, acest fund gol reprezintă o șansă unică pentru litoral de-a se reinventa drept un paradis pentru nudiști, mai ales cînd pudibonderia oricum nu reprezintă o problemă, calitatea serviciilor de la mare fiind recunoscută ca fiind fix parte bărbătească. Iată deci ce dezastru aduce misoginismul românesc din turism: să fi fost servicii de tip parte feminină, alta decît alea de calitate antibiotică spre antiseptică de pe marginea drumului, ci mai mult la nivel metaforic, probabil că spațiul dintre Năvodari și Vama Veche ar fi fost tratat mult mai incluziv în planurile de vacanță ale turiștilor. Bine, nici așa nu-i totul pierdut. Pe plaja lărgită de la Mamaia se pot turna oricînd documentare despre cutezători răpuși de pustiul deșertului.
Din păcate, nu poate fi atrasă și marea cinematografie să reconstituie debarcarea din Normandia pentru că, așa cum am stabilit mai sus, n-avem nivel. Or, pînă și loazele de frunte ale școlii românești au văzut în Saving Private Ryan că linia de apărare a nemților era pe puțin cu un nivel mai sus. Calitate germană, aia e.
Într-o notă ceva mai serioasă, dar nu dramatică, așa cum e nota pentru o hamsie cu cartofi prăjiți, goliciunea litorală e o lovitură de moarte dată producției naționale de șușe de prost gust și un dezastru ecologic pentru culturile de salmonella. Asta ca să nu mai vorbim despre sentimentul poetic al ființei și comuniunea om-natură în apele Mării Negre, pentru că taxa de WC există, uneori chiar și în lipsa WC-ului propriu-zis.
Nu știu dacă și turismului litoral i se vor face funeralii naționale precum lui Ion Iliescu. E greu să apreciezi dacă regimul micilor expirați din Costinești a omorît la fel de mulți inși ca revoluția și mineriada. La fel cum e destul de greu de estimat dacă ofertele unice de nesimțire și jumuleală au alungat la fel de mulți români ca democrația originală a celui mai iubit fiu al patriei, după Ceaușescu, firește.
Fără tichete de vacanță, litoralul românesc descoperă ceea ce ascundea de mult: că miserupismul, țigăneala și mîrlănia nu mai au preț cînd nu sînt plătite de stat. Dar nu vă bucurați că litoralul începe să pută a mort. Așa miroase în fiecare zi cînd nu strînge nimeni algele și scoicile de pe plaje.