Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pe nesfîrșitele cărări ale memoriei

Zoom Pe nesfîrșitele cărări ale memoriei

Una dintre slăbiciunile inevitabile ale cărților de memorii e că autorii lor povestesc multe și de toate, care nu prea au legătură unele cu altele. Însă ar fi stupid să le ceri memorialiștilor să găsească un fir epic pentru toate cîte li se întîmplă. Uneori nici romanele non-ficționale scrise sub formă de memorii nu stau bine în privința asta. Memoriile lui Daniel Mendelsohn au, în schimb, cîrlige epice cît se poate de plauzibile. În volumul O odisee, un concurs din categoria „Cine știe cîștigă“ despre Odiseea lui Homer la care participă tatăl său. În Cei dispăruți, o investigație pe urmele a șase rude ale autorului despre care nu se mai știe nimic din timpul Holocaustului. Firul narațiunii trece prin nenumărate complicații, cu dese întoarceri în timp, pornind de la piste pe care memorialistul le descoperă în prezent. De fapt, în Cei dispăruți, memorialistica se amestecă cu ancheta jurnalistică de mari dimensiuni. Iar impresia de ansamblu e aceea de roman non-ficțional excelent scris și solid construit. Piese de mici dimensiuni – portrete, întîmplări ale autorului sau aflate de la alții – sînt prinse într-un mozaic monumental care te copleșește.

Mendelsohn privește lumea de la înălțimea omului obișnuit – a început să mă enerveze formula „de la firul ierbii“ de cînd e rumegată de tot soiul de analfabeți. Și își amintește că adulții din familia lui, cînd se întîlneau cu rubedeniile sau cu prietenii, evrei emigrați în America, schimbau vorba atunci cînd el intra în încăpere. Cu această frază începe cartea. Ce nu trebuia să audă copilul afli treptat, ca și el – nu dintr-o strategie a amînării, ci pentru că așa s-au întîmplat lucrurile. Cîndva, spre sfîrșit, Mendelsohn  pomenește o vorbă a bunicii sale care-l sfătuiește să nu facă la fel ca cei care și-au ruinat viața trăind în trecut. Nu era un îndemn la uitare, ci de evitare a izolării în trecut, ceea ce e cu totul altceva. Totuși, o informație venită de undeva din trecut îi schimbă viața autorului care, cînd află de dispăruții din familia sa, încearcă să afle ce li s-a întîmplat. Exista o bănuială că o slujnică din sat i-ar fi denunțat nemților, aflați în plină „vînătoare de evrei“. Ce s-a întîmplat, de fapt, dincolo de bănuieli și de presupuneri?

Căutînd urmele dispăruților, Mendelsohn străbate Europa, ajunge și pe alte continente pe unde se află risipiți supraviețuitori ai Holocaustului sau copiii lor. Însă pentru a afla începuturile familiei dintr-un sat din Polonia, Bolechow, vechi de trei secole și unde au locuit evrei încă dinainte ca satul să capete nume, se afundă în vechi mărturii, printre care și memoriile unui învățat local din secolul al XVIII-lea, Ber Birkenthal, negustor de vinuri și cărturar cunoscător a șase limbi în care citea cu ușurință. Cuvîntul lui avea greutate și în fața autorităților austriece, iar mormîntul lui a fost multă vreme loc de pelerinaj. Din memoriile lui Ber Birkenthal află Mendelsohn lucruri care-l duc spre viitor, la fel cum, din spusele rudelor sale din New York sau din Florida, descoperă nume și fire care-l conduc spre trecut.

Citate din memoriile altora, reproduse întocmai, pentru a nu le altera conținutul dacă le-ar fi povestit cu cuvintele sale, fotografii, fragmente de partituri muzicale, hărți, pagini de manuscrise, toate astea se adună pe cursul cînd lent, cînd precipitat al uriașei narațiuni, în care se strîng laolaltă o istorie de familie, o parte din istoria evreilor din Europa, o istorie a evreilor care au traversat oceanul – puțini supraviețuitori ai Holocaustului –, într-o uimitoare încercare de a readuce la viață un trecut tragic, tulburător, miraculos, cu insule de viață cotidiană senină, din mai multe vremuri, cu milioane de vieți curmate cu cruzime, cu rare vieți norocoase, cu speranțe și coșmaruri.

Daniel Mendelsohn, Cei dispăruți, traducere de Petru Iamandi, Editura Polirom, 2021.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]

  • Requiem la o haină

    7 septembrie 2021

    Sînt ca un sac cu cîrpe, uitat de-un prost în gară unde cînd vine trenul chiar nimeni nu coboară. Nici gaia care scurmă cochetă printre șine, atentă la primejdii, n-are […]

  • Tovarășul Cîțu

    7 septembrie 2021

    La fel ca Nicolae Ceaușescu, Florin Cîțu a avut o copilărie și o tinerețe cu performanțe de cizmar. Căzut la treaptă și la facultate așa cum a căzut nea Nicu […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Oda lui Iliescu la moartea lui Ion Caramitru

    14 septembrie 2021

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă și regi ținuți în lesă de dudui. Ce multe neamuri stau cu noi la masă, bat clopote de aur în gutui. Degeaba-l așteptăm pe Caramitru, […]

  • Avem creștere big time

    14 septembrie 2021

    Așa cum piticii au obsesia creșterii, mediocrii sînt bîntuiți de triumfalism. Iar cînd toate astea se adună în aceeași făptură, apare efectul Cîțu: un succes paralel cu realitatea, în care […]

  • Elita noastră la Paris învață

    14 septembrie 2021

    Pe la începutul verii lui 2005, pe când ocupa, nu pentru multă vreme, funcția de ministru al Culturii, Mona Muscă deschidea o expoziție de pictură franceză, în fața unor înalte […]

  • Requiem la o haină

    7 septembrie 2021

    Sînt ca un sac cu cîrpe, uitat de-un prost în gară unde cînd vine trenul chiar nimeni nu coboară. Nici gaia care scurmă cochetă printre șine, atentă la primejdii, n-are […]

  • Tovarășul Cîțu

    7 septembrie 2021

    La fel ca Nicolae Ceaușescu, Florin Cîțu a avut o copilărie și o tinerețe cu performanțe de cizmar. Căzut la treaptă și la facultate așa cum a căzut nea Nicu […]

  • Ivan cel groaznic de bun

    7 septembrie 2021

    „Ivan a plecat. Și nu se mai întoarce.“ Atât au scris, în dimineața zilei de 5 septembrie, Ivona și Georgiana Patzaichin, comprimând, laconic, tristețea unui întreg univers ce tocmai sărăcise […]