România de azi poate fi rezumată și astfel: parlamentarii iau 6.200 de lei pensie pentru două mandate, iar pensia contributivă după 35 de ani munciți e doar 2.800 de lei.
Dacă la asta mai adaugi faptul că pensia medie lunară a fost, în luna iunie, de 2.821 de lei, ai o imagine exagerat de exactă și deranjant de clară a traiului în România de azi și a ultimelor trei decenii de tranziție spre chestia asta bolnavă de azi.
„Nu sunt bani”, ni se spune, și asta se tot rostogolește, o zic toate trompetele care se închipuie de dreapta. „Nu sunt bani.” În același timp vezi realitatea din statisticile UE, iar ele spun că România e prima în topul necolectării TVA, e prima în topul evaziunii fiscale prin neplata impozitului pe profit și tot România e prima în topul muncii nefiscalizate. De toate acestea de mai sus nu profită profesorii, doctorii, pensionarii. Sunt multe miliarde de euro anual de pe urma cărora profită „unii”. Cine or fi acești unii? Oare au ei legătură cu partidele? Oare au ei legătură cu Serviciile? Sau cu cine au legătură, dacă an de an România continuă să fie această mizerie de țară, pe primul loc la evaziune, la muncă la negru și la neplata TVA?
„Nu sunt bani”, continuă să ne spună guriștii sistemului, „nu sunt bani”, o placă pe care probabil o auzi și-n țările din lumea a treia.
Nu doar că sunt bani, însă toate statisticile UE îți arată și unde sunt. De ani de zile, UE îți arată unde sunt miliardele de euro anual și tot de ani de zile țări ca Polonia îți arată și cum se pot fiscaliza, colecta acei bani. Iar în tot acest timp partidele aleg să plătească presa și niște trompete ieftine ca să ne tot spună: „nu sunt bani”. Ei înșiși sunt dovada faptului că „sunt bani”.