„Pe vremea mea se făcea școală, pe vremea noastră se făcea școală…“ Așa îi auzi pe mulți chiar de 40-50 de ani.
Iată, poftim, uitați-vă în jur: asta e ce ați realizat voi, România voastră, a celor care ați făcut școală de-aia bună.
Apoi, nu mai zic, Grindeanu e din vremea aia în care se făcea școală, Iohannis la fel, Bolo și cine mai vreți. Cei care au emanat „România educată“ și niște bugete înfiorătoare ale Educației și ale Cercetării.
Felicitări, ați reușit, ați realizat o Românie mai bună cu școala aia bună care se făcea pe vremea aia! O vedem în jur oriunde privim.
Te întrebi: dacă pe vremea lor se făcea școală, școala de azi cine a făcut-o așa proastă cum e? Nu tocmai ei, cei cu școală care se făcea ca lumea?
M-am săturat de această abordare, parcă îi aud pe ăia cu „aa, tataie mânca SLANÎ, bea PĂLINCÎ și a trăit până la 90 de ani“. Știți ce cred că-l ajuta? Veceul în fundul curții, că făcea multă mișcare.
Cred că e un simptom, dincolo de vârstă în sine și de abordarea asta generațională – că înainte era altfel, dom’le! Cred că lumea a devenit atât de complexă și complicată și anxioasă prin asta, încât ne repliem pe vremuri mai simple și chiar pe explicații imbeciluțe. Până la urmă, și teoriile conspirațiilor tot asta sunt într-un anume fel: o explicație simplificatoare care trasează câteva coordonate limpezi în haosul de azi.
Oricum, un lucru e cert: s-a vorbit trei zile despre bugetul Educației, apoi ne-am luat din nou cu Grindeanu care nu știe dacă rămâne la guvernare, dacă pleacă și cum să facă din toată chestia asta un fel de Românii au talent.