Americanii nu se încurcă în detalii: „puciuri“ împotriva preşedintelui ales, procurori luaţi ostatici de un grup uselist radical, încetarea procesului de deconspirare a Securităţii ca poliţie politică, sfârşitul prematur al democraţiei româneşti. Pe americani îi interesează ca interesele SUA de pe teritoriul României să nu fie afectate de „loviturile de stat“ ale USL, două la număr, dacă echivalăm drept puci şi primul referendum de suspendare a preşedintelui ales, cel din aprilie 2007.
Aşa se face că Mark Gitenstein, trimisul special al Înaltei Porţi a Păcii Jandarmului Universal, s-a înfiinţat la Cotroceni încă din primele ceasuri de după concedierea preşedintelui suspendat, pentru a afla din gura preşedintelui interimar următoarele: că multinaţionalele IT americane – să zicem la plesneală IBM, Microsoft, Intel, Oracle sau HP – nu vor fi concurate dintr-o regretabilă eroare de firme europene de profil, mai ales de cele franţuzeşti sau nemţeşti; că din septembrie 2012, pentru orice nou loc de muncă creat în domeniul IT, controlat în proporţie covârşitoare, adică de peste 90%, de americani, Guvernul României va suporta până la 50% din costurile salariale ale specialiştilor. În acest timp, Guvernul a redus drastic cheltuielile bugetare, ar fi trebuit să-i şoptească cineva la ureche preşedintelui interimar. Sau că, în iunie 2012, investiţiile generale au fost reduse cu 60%. Cum nu s-a găsit nimeni s-o facă, ambasadorul SUA şi-a continuat nestingherit rolul de lobbyst, neuitând să-i aducă aminte interimarului că IBM şi-a oprit întreaga activitate din Vietnam, urmând ca divizia IBM a tigrilor asiatici să se mute cu căţel şi purcel la Bucureşti, tot în septembrie a.c. Căci o democraţie în adevăratul sens al cuvântului este acea ţară în care mâna de lucru calificată nu merge neapărat la vot, dar ştie meserie şi acceptă salarii mult mai mici decât în ţara de provenienţă a multinaţionalei.