Poate vă amintiți scandalul medical al începutului de an. Mircea Beuran, șef de secție la Spitalul Universitar de Urgență Floreasca, a fost demis din funcție după ce o pacientă a luat foc pa masa de operație. Mai mult, la câteva zile de la incident, pacienta a decedat. Operația în timpul căreia a avut loc incendiul a fost efectuată de către un rezident, nu de către medicul Beuran, dar asta n-a contat. Și pe bună dreptate. ca manager, Mircea Beuran avea obligația să se asigure că astfel de lucruri nu se pot pur și simplu întâmpla. Dar s-a întâmplat această poveste sinistră și, în ciuda faptului că spitalul a încercat inițial să ascundă totul, adevărul a ieșit la iveală. Spitalului Floreasca i-a fost suspendată acreditarea și se află sub o atentă supraveghere. Cel puțin asta spune teoria. Că practica ne mai înșală, din când în când.
Mircea Beuran este creditat de unii drept o somitate medicală. Alții îi scot pe nas plagiatul în ciuda căruia continuă să fie cadru didactic la UMF Carol Davila. Cumva, Mircea Beuran vine din negura încâlcită a relaționismului dăunător din sistemul medical românesc și nu are cum să meargă mult prea departe. Nu într-un sistem care ar trebui să se reformeze.
Dar cine, oare, pretinde
că reformează Sănătatea? Nimeni alții decât niște vajnici urmași într-ale apucăturilor ai unor oameni precum Beuran. Descendenți din clanuri de medici sau întemeietori, ei înșiși, ai unor astfel de clanuri, actualii reformatori declarați nu sunt cu nimic mai presus lui Mircea Beuran. Uneori nici măcar cu un milimetru nu se ridică deasupra acestuia.
Capul actual al reformei pripite din Sănătate, Victor Costache, este o legendă vie printre colegii săi de facultate. Progenitură de medici, Victor Costache era dezinteresat financiar încă din facultate. În sensul că ai lui aveau bani. Atunci când întrebi despre el vreun coleg de generație,acesta răspunde din reflex: „Cine, arogantul ăla?“ Bine, astea sunt bârfe. Omul e chiar un chirurg bun. Așa spun toți pacienții lui care au supraviețuit.
Nu astea ar fi problemele domnului Costache, problemele lui sunt altele: legarea de sistem, rădăcinile prea profunde pentru a fi înlăturate, legăturile prea strânse pentru a nu-l orbi. Poate vrea, sincer, să facă reformă. Sau poate nu.
Dacă, însă, Victor Costache
ar fi țintit reforma, nu altceva, atunci nu ar fi numit în consiliul de Administrație al SCJU Timișoara un medic ce are cel puțin aceleași probleme ca Mircea Beuran. E drept, pe Mihai Ionac l-a numit Costache în CA-ul SCJU Timișoara înainte de cazul Beuran, dar și problemele lui Ionac erau anterioare.
Pe 14 februarie 2019, ora 6.45 AM, pacientul I. A., în vârstă de 67 de ani, decedează în cadrul Secției de Chirurgie Vasculară a SCJU Timișoara. Șeful secției era, interimar, doctorul Mihai Ionac. Dar nu asta este problema. Nu suntem nemuritori, medicii nu sunt Dumnezei, se mai moare în spitale, oricât de dureros ar fi. Chiar dacă o operație făcută de un profesionist impecabil reușește, după aceea pot apărea oricând complicații, se pot întâmpla lucruri dincolo de posibilitățile actuale ale medicinei. Așa e viața și, din păcate, așa e și moartea.
Într-un fel, problemele legate de decesul pacientului I.A. sunt descrise de către fiul său, într-o plângere făcută către spital:
„Subsemnatul A.A. vă aduc la cunoștință următoarele: în data de 1.02.2019, tatăl meu, I.A., a fost internat în cadrul secției Chirurgie Vasculară, în urma discuției telefonice avute cu domnul profesor Ionac Mihai, în vederea unei intervenții chirurgicale, la recomandarea acestuia, la piciorul stâng. La data de 4.02.2019, domnul profesor mi-a comunicat că dumnealui îl va opera pe pacientul I.A. în cursul zilei, precizându-mi că este o operație banală, fără a implica nici un risc. Sâmbătă, în data de 09.02.2019, am fost înștiințat de către doamna doctor Deznan Ștefana că dânsa l-a operat, deoarece domnul profesor a avut alte activități. Am ridicat tonul la dumneaei, deoarece tatăl meu avea de miercuri […] infecție în corp. Dumneaei mi-a spus că, într-adevăr, s-a infectat în timpul operației și că-l va opera dumneaei mâine, dacă o să aibă anestezist, lucru ce nu s-a întâmplat decât luni. După intervenție, am discutat din nou în biroul domnului profesor, care mi-a comunicat că va avea loc a treia intervenție marți sau miercuri. Miercuri am aflat de la tatăl meu, care în timpul operației nu a fost adormit (anesteziat total), că domnul profesor este un «NESIMȚIT», deoarece în cele trei operații nu a avut timp de el. Miercuri noaptea spre joi (ora 4 dimineața), am fost anunțat că a avut o hemoragie și apoi a decedat. Față de toate aspectele mai sus menționate vă solicit respectuos demararea unei anchete referitor la cine a fost medicul curant, pe tot parcursul internării, cât și medicul care a efectuat intervențiile chirurgicale“.
Bun, să spunem că este
vorba despre durerea unui om care și-a pierdut tatăl și care caută alinare în aruncarea vinei pe alții. De altfel, Mihai Ionac a negat toate acuzațiile. Conform spuselor sale, sunt doar minciuni. Domnia sa a operat non-stop, a fost mereu în sală, a acordat pacientului toată atenția cuvenită, bla-bla-bla. Am văzut, recent, aceeași apărare la ministrul Costache. Pentru el, dezvăluirile din Libertatea sunt „cel mai mare fake news“. Asta, deși sunt incontestabile. Cam asta e. Trăim în epoca, sperăm scurtă, în care adevărul devine fake-news. Pentru că fake news-urile sunt luate drept adevăr de către foarte mulți, iar majoritatea are, nu-i așa, dreptate.
Adevărul este că, de fapt,
pacientul I.A., ulterior decedat, nu a fost operat de către Mihai Ionac, ci de către o tânără doctoriță, Ștefana Deznan, care lucra în SCJU Timișoara, Secția de Chirurgie vasculară, în baza unui contract de voluntariat. Ștefana Deznan mai avea, de asemeni, și un contract de gărzi cu SCJU Timișoara.
La data internării pacientului I.A., contractul de voluntariat al Ștefanei Deznan expirase de cel puțin o lună. Contractul de gărzi era încă în vigoare, dar asta însemna că domnia sa poate opera doar în timpul gărzilor. În ziua primei operații, 04.02.2019, garda Ștefanei Deznanîncepea la ora 14. Totuși, aceasta este prezentă în sala de operații la ora 10.30 AM, alături de medicul Ionac și de medicul Adrian Mănesc. Conform legislației în vigoare și atunci, dar și acum, doctorița Deznan nu avea ce căuta în sală la acea oră, neavând un contract valabil cu spitalul. De la ora 14, da, dar de la 10.30 nu.
În cazul celorlalte operații la care a fost supus pacientul I.A., Mihai Ionac nici măcar nu mai apare în sala de operații, iar numele său nu mai apare în registrul cu evidența pacienților de la blocul operator. Ștefana Deznan apare ca operator principal, iar alături de ea se află rezidentul Adrian Mănesc. Registrul cu evidența pacienților de la blocul operator este completat nu de către medici, ci de către personalul auxiliar, răspunderea fiind a acestora din urmă. Cum scandalul a izbucnit după decesul neașteptat al pacientului I.A., între timp având loc și alte operații, asupra registrului nu s-a putut interveni pentru a-l introduce fraudulos și pe Mihai Ionac în poveste.
Ei bine,
nu e malpraxis, cum nu era nici la Mircea Beuran, pentru că acesta nu era în sală atunci când a fost operată pacienta ulterior decedată. Nici Mihai Ionac nu era.
Pentru prost management, însă, Mircea Beuran a fost destituit de la conducerea secției. Mihai Ionac, cel ce pierduse concursul pentru șefia Secției de Chirurgie Vasculară a SCJU, anul trecut, a fost răsplătit pentru prostul său management. A fost numit de către noul manager interimar al SCJU, genialul Raul Pătrașcu, șef interimar al secției care l-a îmbogățit.
Cum spuneam, pentru unii ciumă roșie, pentru alții mumă galbenă.