Actriţa Leni Caler avea un irezistibil „vino-ncoace“. Arghezi, care nu prea elogia femeile în carne şi oase, i-a făcut un portret din cuvinte de neuitat. Mihail Sebastian era topit după ea. Camil Petrescu o iubea teribil şi o gelozea pînă la ridicol. Era talentată foc, dar cam incultă. Camil îi dădea cărţi să citească, apoi o întreba ce a înţeles din ele. O idolatriza ca pe doamna T. şi i se părea vulgară ca Emilia.
Sebastian a scris de dragul ei şi pentru ea ca actriţă Jocul de-a vacanţa. Se zice că era uşuratică, dar că avea un suflet extraordinar. În timpul războiului, Rebreanu n-a ţinut seamă de legile antievreieşti şi a lăsat-o să joace la Teatrul Naţional. La rîndul ei, Leni şi-a adus aminte cu recunoştinţă de el după aceea. Camil, care o gelozea, îi sună într-o seară la uşă. Ce i se pare lui, că actriţa era acasă şi n-a vrut să-l primească. Aşteaptă el cît aşteaptă şi se culcă în faţa uşii. A doua zi, povesteşte Leni, se întoarce ea „de la o prietenă“ şi-l găseşte pe bănuitorul Camil, şifonat şi cam nedumerit, pîndind-o în faţa casei.