Vaca dă lapte, din care se face brânzică, pe care o găsesc eu, amestecată cu ton, în conserva mea preferată. Găina dă carne și ouă. N-am pus gura pe pui în viața mea, oricât au încercat sclavii, dar am auzit că e un produs apreciat. Câinele apără casa și execută ca prostul ordinele stăpânilor. Canarii dau triluri. Porcul dă cârnați, de Crăciun. Dar noi, pisicile? Oare ce-i dăm noi omului, în schimbul faptului că primim cazare și masă? Sunt voci care susțin că absolut nimic, dar sunt cât se poate de mincinoase și lipsite de fair-play. Știm și noi să facem lucruri care îi aduc bucurie omului!!! De exemplu, căcăței la litieră. De ce sunt ei un dar pentru sclavii noștri? Păi, pentru că sunt de preferat unor căcăței făcuți în diverse locuri secrete din casă. Orice căcățel în plus în litieră e un căcățel în minus sub canapea. Orice căcățel în minus sub canapea e fericire pură pentru sclavi.
Ce mai oferim noi, gratis, și n-o să ofere niciodată vaca sau porcul? De exemplu, servicii profesioniste de dezlegare a șireturilor în timp ce cineva încearcă să și le lege. Nu e ușor, e ca și cum ai merge pe contrasens pe scara rulantă, dar chiar ne pricepem. Așa cum ne pricepem să le facem viața mai frumoasă sclavilor, punându-le dimineața fundul pe față. Una e să te trezești brusc, să sari din somn pentru că ți-a sunat alarma, alta e să te trezești treptat, pentru că simți că nu mai ai aer și chiar trebuie să-ți salvezi viața.
Mai oferim cure de slăbire gratis, pentru că ne urcăm în farfuriile oamenilor de fiecare dată când încearcă să se hrănească. Decât să stai la masă și să te bați cu pisica pe mâncare, mai bine mănânci în picioare, în mijlocul casei, sau îți faci repede un sandviș și te duci să-l mănânci pe scara blocului. Sau mănânci numai portocale, care nouă ni se par superscârboase, beahhh… Și slăbești.
Nici flăfoșenia noastră proverbială nu trebuie uitată. Uneori, după ce dormim șase ore pe trei sferturi din canapea, în timp ce sclavii se înghesuie pe sfertulețul rămas, chiar ne copleșește recunoștința. Și atunci îi lăsăm să ne mângâie puțin, nu le dăm din prima sângele pe mâini. Ah, și nu îi zgâriem niciodată pe față. În afară de situațiile în care ne sâcâie prea mult cu afecțiunea lor plicticoasă.
Ultima, dar nu cea din urmă, pe lista de chestii pe care le livrăm, în loc de lapte, cârnați sau ouă, este necesitatea redecorării. Perdelele de care ne atârnăm ca Tarzan trebuie înlocuite, fotoliile pe care le gheruim trebuie retapițate, și tot așa. Într-o primă fază, sclavii se enervează, pentru că îi băgăm la cheltuieli, dar după aia ajung să se bucure de noile achiziții.
Era să uit fix cea mai importantă chestie: dacă reușește cineva să-mi demonstreze că un cârnat e mai sănătos ca o repriză de tors, eu îl mănânc. Pe ăla care susține porcăria asta, nu pe cârnat! Miau!