Putin își vede liniștit de război, înaintează în Donbas, omoară civili, îl minte pe Trump și organizează, alături de China, Iran, Pakistan, Belarus, Coreea de Nord, BRICS și aspiranții la BRICS, o rețea de putere politică și nucleară cu intenții agresive. POTUS ba închide, ba deschide umbrela NATO. Europa, după lungi bîlbîieli, se pregătește de război. Liderii UE pricep, în sfîrșit, că descurajarea din vorbe nu mai ține.
Așa că nemții lansează un program de recrutare voluntară a tinerilor în armată. Ministrul Apărării, Boris Pistorius, a servit în Bundeswehr, la arma antiaeriană, și înțelege importanța resursei umane. Țările scandinave anunță și ele apropiata trecere la armata obligatorie, iar Franța și Italia urmează să dezbată cum anume își vor mobiliza oamenii. Polonia, statele baltice, Cehia, Slovacia și chiar Bulgaria fac pași mari în domeniul înzestrării armatelor. Marile puteri continentale și Marea Britanie repornesc industria militară, UE alocă 150 de miliarde pentru producție de armament. Întreaga Europă face ceva, lăsînd România să doarmă și să ocupe, de una singură, locul celei mai vulnerabile și inconștiente țări.
Șefii statului continuă să-și bată joc de armată, de securitatea națională, de populație și de națiune. Noul guvern preia năravul vechilor guverne și stă degeaba, făcîndu-se că nu vede incapacitatea gravă a armatei de a face față unui atac militar din partea Rusiei. Conducătorii politici și militari de azi ai României sînt la fel de incapabili ca aceia de ieri. Nu au o strategie pentru resursa umană, nu au nici o intenție de a porni industria de apărare, nu au nici o deschidere pentru oportunitățile uriașe, industriale și financiare, care le bat zadarnic la uși.
Ce fac ei? Cumpără o corvetă turcească scumpă și depășită, în loc să construiască o întreagă flotă la Mangalia. Refuză să fabrice tancuri moderne și obuziere NATO în țară, ca să poată face achiziții astronomice din Coreea. Refuză să facă la Romaero un centru de mentenanță NATO pentru toate aeronavele F16 din flancul estic. Refuză producția armei de infanterie în țară, ca să facă achiziții din import. Lista acestor refuzuri e înfricoșător de lungă. Ele sînt, de fapt, sabotaje. Sînt, mai exact, fapte criminale, care trimit la pieire, în cazul unui război, militarii și civilii României.
Toate aceste nerușinate întîrzieri și blocaje ale miniștrilor și generalilor sînt condamnări anticipate la moarte și la mutilare a soldaților români. Căci ce altceva înseamnă să trimiți pe front, în cazul unui război, tineri lipsiți de instrucție și de echipament, de artilerie modernă, de sprijin aerian, de suportul unei industrii productive de drone? Ce altceva înseamnă să-i înghesui în blindate vechi, vulnerabile, în vapoare ruginite, fără armament NATO la bord, în corveta unică și depășită a turcilor, în elicoptere care cad singure și în avioane care nu zboară pe ploaie? Dacă pînă la urmă Putin va testa veriga slabă a Estului și va ataca România, faptele ultimilor premieri, președinți, miniștri ai Apărării și șefi ai Statului Major devin crimă în masă cu premeditare.
Să adăugăm la asta faptul că în război mor puțini militari și mulți civili. Asta fiindcă militarii se termină repede, sînt scoși din luptă la început, iar locul lor e luat de civilii mobilizați forțat, de zece ori mai numeroși, care ajung oficial armată și care duc principala povară de suferință, răni și de moarte.
Pasivitatea președinților, premierilor, miniștrilor Apărării și șefilor de Stat Major, inconștiența și nesimțirea lor nu înseamnă incompetență politică, ci crimă potențială, tentativă de ucidere în masă a bărbaților români, civili și militari. Iar jocul prostesc în favoarea Rusiei, pentru care unii dintre ei trebuiau arestați de mult, rămîne, prin comparație, o biată circumstanță agravantă.