Suntem din nou în acel punct în care avem nevoie de un plan pe mulți ani. E corespondentul viziunii. Știți faza cu viziunea: avem nevoie de oameni cu viziune, ne trebuie o viziune pe termen lung. Medical, toate acestea se numesc halucinații, incolație sau consum de substanțe ciudate.
Da, perioadic apare această însuflețire: „Toți, să semnăm toți un plan pe zece ani, să ne ținem de el“. Nu a existat și nu va exista niciodată așa ceva. Ne câcâim să facem un guvern despre care nu știm ce viață va avea, pentru că va fi plin de orgolii inepte, și peste trei ani vin alegerile. Urmează alegeri în toate partidele importante din viitoarea coaliție de guvernare și e posibil să apară în conducerile lor nu doar fețe noi, dar și creiere neastâmpărate, cu poftă de afirmare.
Ceea ce n-am avut niciodată în timp ce vorbeam de un plan pe zece ani a fost un plan pe un an de care chiar să ne ținem. De ce naiba vorbim de un plan pe zece ani când programul de guvernare e ceva la mișto de care nu se ține nici un guvern?
Ce vreau să spun e că nu ideile, planurile au lipsit, nu viziunile pe 100 de ani, ci rezultatele mărunte, pas cu pas, cum zicea Mutu, victoriile de etapă, scopurile simple, directe, de la o lună la alta, care să fie vizibile și înțelese de întreaga societate.