E păcat ca în aceste zile să nu se vorbească de Vasile Blaga. Pentru scurt timp s-a întors din întuneric un specimen al istoriei noastre politice. După alegeri va dispărea. Va începe pentru el o lungă hibernare. Oricum, abia se târăște, abia-și ține dovleacul în echilibru pe umeri – pare un echilibrist bătrân, forțat de circ să se facă de râs pentru ultima oară.
Pedelist rudimentar, construit pe șasiu de rechin, privește politica la fel cum își privește ginecologul obiectul muncii. Blaga a muncit prea mult în politică pentru a fi pasional: a ridicat organizații din nimic, a numărat voturi și a sunat unde trebuia sunat pentru ca urna mobilă să mai facă într-o oră un ocol al pământului, a avut grijă ca toate campaniile PSD să miroasă a pui proaspăt congelat.
Din 2016 e șomer. Acum apare alături de alt șomer, Ludovic Orban, pe la întruniri prin țară. Amândoi, așa falimentari cum arată, sunt exact imaginea PNL de azi. Privindu-i, parcă-ți imaginezi momentul de peste opt ani când, înainte de europarlamentare, Claudiu Manda, președintele PSD, va anunța susținerea necondiționată a PNL pentru candidații social-democrați.
Vasile Blaga face parte din grupul pedeliștilor care au scăpat de pușcărie. A fost prins cu mașina plină de bani, cum era Mircea Băsescu plin de interlopi. N-a fost să fie, a primit achitare.
Biografia lui e la fel de pasionantă ca pulsul unui psihopat. Amuzant și ieftin în același timp a fost momentul în care, ministru de Interne fiind, a împrumutat 1,1 milioane de lei de la doi bugetari, angajați la Romgaz și Transgaz. S-a întâmplat în 2007. Ar fi trebuit să dea banii înapoi în 2017. Nu a făcut-o. De-aia zic: pleacă românii afară la muncă pentru că nu au cu ce să-și plătească datoriile.