Partidul Național Liberal este, fără putință de tăgadă, cel mai vechi partid românesc aflat încă în activitate. PNL a sărbătorit, pe 24 mai, 140 de ani de la înființarea oficială, în 1875. Față de Partidul Național Țărănesc (Creștin și Democrat), care, oricum, aproape că nu mai există, PNL are un avans de 51 de ani. Istoria României moderne a fost marcată de PNL și de oamenii care l-au condus de-a lungul timpului. Istoria partidului, în sine, n-a fost lipsită de momente dificile, între care cele mai durerease au fost cele două perioade de încetare a activității. O astfel de perioadă a fost aceea dintre 1938 și 1944, iar a doua cea dintre 1947 și 1990. Dar, chiar și așa, cu 48 de ani de inactivitate din cei 140 de istorie, PNL rămâne singura moștenire doctrinară pe care românii o mai au din secolul XIX.
Înainte de 1947, PNL a avut lungi perioade în care a dominat scena politică românească. În 1922, de exemplu, PNL obținea 222 de mandate parlamentare, iar al doilea clasat (PNȚ), doar 44. A fost, probabil, perioada în care PNL a știut, cu adevărat, ce înseamnă să fii la putere.
După 1990, PNL n-a mai reușit niciodată să ajungă la guvernare singur. Chiar în 1990 era și greu, cu un Ion Iliescu votat masiv și cu un FSN triumfător. Nici măcar spotul TV imaginat de Dinu Patriciu, în care alegătorii erau îndemnați să alunge lupii, n-a reușit să trezească în mod real anticomunismul în români, așa că partidul n-a fost decât o firavă formațiune de opoziție, condusă de către niște seniori simpatici și cam atât. Până în 2000, PNL a reușit să se spargă și să se readune de câteva ori, rupându-și ba aripi tinere, ba falange infiltrate, dar, până la urmă, partidul a supraviețuit. Lucru ce ar fi părut improbabil în 1992, când, sfătuiți de Dorel Șandor, liberalii au gafat monstruos, propunându-l drept candidat la președinție pe Regele Mihai. Asta și neintrarea în CDR le-au adus liberalilor absența din Parlament timp de patru ani. Alții nu și-ar fi revenit. PNL, însă, a făcut-o.
Astăzi, PNL este un partid cu adevărat mare, dar care nu a reușit încă să ajungă la putere pe propriile picioare. Și e mare pentru că a fuzionat prin contopire cu urmașii neocomuniștilor din FSN, cărora, la un moment dat, li se mai spunea și PDL. Probabil că de la ăștia au și împrumutat liberalii lipsa respectului față de lege. Care lege? Aia a partidelor politice, care spune foarte clar, la articolul 5, alineatul 3, că “denumirea integrală și denumirea prescurtată, precum și semnul permanent nu pot reproduce sau combina simbolurile naționale ale statului român, ale altor state, ale organismelor internaționale ori ale cultelor religioase”. Oops! Știți cum arată sigla PNL-ului de azi? O săgeată albastră pe un pătrat galben, pătrat circumscris, la rândul său, steagului Uniunii Europene. Altfel zis, semnul permanent al PNL reproduce simbolul unui organism internațional. Decât atât.
Desigur, aceeași lege spune că excepție de la prevederile citate fac partidele afiliate unor organizații politice internaționale, partide ce pot folosi însemnul organizației respective ca atare sau într-o combinație dată. Iar PNL este afiliat la Partidul Popular European. Numai că însemnul PPE nu este steagul UE, ci logotipul EPP, însoțit de o bandă ce simbolizează curcubeul, căruia i se alătură stelele de pe steagul UE. Oricum ai da-o, PNL nu are voie, prin lege, să folosească steagul UE în semnul permanent, pentru că acesta nu este însemnul PPE, ci al Uniunii Europene. O fi doar un amănunt, un detaliu nesemnificativ, dar un partid care, de la bun început, încă din siglă, își manifestă nepăsarea față de respectarea strictă a legii care-i permite existența și funcționarea nu oferă nici o garanție că, ajuns la guvernare, va fi mai respectuos față de alte legi ale țării.