Nu se știe dacă Elaine din Seinfeld și-a dorit vreun moment să intre în politică și să participe la alegeri, dar, la vreo 13 ani după ce-a dispărut odată cu serialul despre nimic, s-a metamorfozat, indiferent dacă a vrut sau nu, în Selina Meyer, vicepreședintele SUA, în Veep.
Selina e o șefă de Casa Albă divorțată, cu o fiică de vreo 20 și ceva de ani pe care o ghidonează ca pe un copil, împrăștiată, concentrată pe toate și pe nimic, și ușor incompetentă, nevoită să se bazeze în deciziile pe care le ia pe expertiza biroului său de campanie, echipa de clovni gata să-și facă farse unii altora și să gafeze tot timpul: o chief of staff carieristă, care încearcă să fie permanent în control, un asistent-confident personal over-protective, loial ca un cîine și dispus să treacă stoic prin tot felul de ipostaze umilitoare, un manager al departamentului de comunicare ambițios și amoral, cu o rețea de contacte pe care nu ezită s-o folosească în toate felurile posibile, un om de legătură între primele două cabinete fanfaron și nesimțit, displăcut de toată lumea, un purtător de cuvînt depășit de evenimente, superficial și chiulangiu, o secretară seacă și directă cu toți, conștientă de puterea pe care i-o conferă poziția, un director de campanie rutinat și blazat, ironic cu colegii mai tineri, un consilier electoral gomos și distant, care vorbește în procente. În contact direct cu senatori și guvernatori reprezentanți ai unei largi palete de tipologii politicianiste, demagogi și ahtiați după avantaje politice și nu numai, dispuși oricînd la tîrguri de favoare din care să cîștige cîte ceva, orice, fiecare membru al staff-ului Selinei are o dambla a sa și un potențial de screw up care, adunate, sînt capabile să transforme în orice moment un incident banal într-un dezastru de proporții co(s)mice.
Dialogurile rapide sînt de un sarcasm crunt, poantele curg în cascadă. O Julia Louis-Dreyfus energică și charismatică conduce fiecare scenă în care apare, iar ceilalți actori se țin bine după ea. Rezultatul e o satiră acidă la adresa circului politic, susținută de un scenariu inteligent care dezvăluie cam cît de ridicole și consumatoare de timp sînt problemele cotidiene ale celor care ne conduc, fără să se ferească să pună în gura personajelor cuvinte de beep și comentarii cît se poate de politically incorrect. De fapt, aproape tot ce fac sau spun politicienii atunci cînd cred că nu-i vede și aude nimeni.
Veep, 2012- , satiră politică la nivel înalt, creat de Armando Iannucci, difuzat de HBO.