Rare sunt primăverile acelea desfundate
în al căror roditor mâl să rămână pești mari. Aproape de prohibiția care stă să-nceapă, Tulcea a fost în ultimele zile țara de dincoace de negura politică.
Au sosit „triumvirii” listei PDL pentru alegerile europarlamentare. Da, fără Monica Macovei, reținută de altele. Stolojan, Marinescu și Ungureanu au venit să reîncălzească o ciorbă pescărească.
Întâlnirea cu activul
Întâlnirea cu activul era prima pe o listă de la „intim politic” la „maximă expunere mediatică”. Activul de partid. Acesta trebuie să priceapă ce șa trebuie bătută ca să priceapă iapa din 25 mai. Ca un făcut, antepenultimul județ ca populație și, cu siguranță, printre cele mai sărace din România a ajuns bazinul de strângere a problemelor demne de un eurodeputat. În Tulcea nu se colectează doar pet-uri, ci și teme de respirație europeană. Cum șade bine omului înainte de drum lung, cei trei s-au odihnit care cum a știut mai bine, în timp ce ascultau cu un oarecare nesaț spusele celor din sală.
Stolojan avea mina aceea atât de neutră încât nu știi dacă e de bine sau de rău, Marinescu avea o față parcă obosită, parcă distrată, Ungureanu… Ungureanu era el însuși, numai că scriind mai mult ca de obicei. Poate unii și-or fi închipuit că, fiind 15 martie, pregătea un fel de „Fiți ungurenii mei!”. Guvernările Boc au fost fără de eroare, europarlamentarii democrat-liberali nu au produs în Parlamentul European erori de interes național, Partidul Democrat Liberal nu se leapădă de Satana.
Jandarmul și pedeliștii, scurtmetraj tulcean
Reuniunea de familie politică a fost urmată de un epuizant marș, de aproape o sută de metri, până la Prefectură. Aici, la reprezentantul Guvernului, aveau să predea un document esențial pentru contemporani: „Cartea minciunilor USL”. Ajunși cu bine, pedeliștii, după ce și-au mai tras sufletul, au avut nesperatul privilegiu să se întrețină câteva clipe cu jandarmul de serviciu. Cu un ochi spre granița cu Ucraina, cu un altul în fișa postului, omul a refuzat politicos să facă oficii de registratură, drept care mica, dar inimoasa delegație a coborât cu broșura în stradă.
Întâlnirea cu pasivul
Al treilea moment al zilei, totodată și cel mai gros, a fost ședința cu oamenii de afaceri. O întrunire deosebit de lungă, bazată pe elementul-surpriză că și-n Tulcea sunt oameni de afaceri. Nu ca-n Timișoara, Constanța ori Iași, desigur, dar cu aproape aceleași însușiri. Afaceriști cu ajutorul cărora te poți căptuși cu voturi. Ședința nu a fost dominată de sentimentul acela care angajează, care mai are puțin și-ți bate obrazul, că, iote, dom’le, s-au deranjat oamenii ăștia și au venit taman de la Centru ca să se uite-n gurile voastre! Înzestrați cu o răbdare tipic preelectorală, cei trei au notat, au ascultat, iar au notat, au ascultat din nou păsurile celor din banii cărora, indirect, este construit salariul de șase mii de euro. Nebăgat în seamă amar de vreme, tulceanul a ajuns în timp victima unui reflex nostim și involuntar. În preajma unei celebrități, a unui microfon și în special a unei camere video, începe să turuie în neștire. E important. Dacă nu ar avea bun-simț, i s-ar adresa chiar cu „Dragă Stolo…”.
După crâncena întrevedere cu limbuții afaceriști, pe care a calificat-o drept „stimulativă”, Stolojan a recunoscut că, deși a vizitat multe județe, nu a avut atâtea întrebări „foarte pertinente” care i-au deschis ochii asupra coșmarului creat mediului de afaceri de aplicarea politicilor fiscale, asigurărilor sociale, ecosistemului etc. În general, tot ceea ce nu l-a exterminat în timpul guvernărilor PDL.
Nu, partidul nu se leapădă nicidecum de Satana, unde „Ducă-se pe pustii!” e unul (oricare) dintre guvernele Boc. „Cine i-a cerut demisia lui Boc nu se mai află-n PDL!”, a adus TRU umbra blestemului.
Din păcate, mulți dintre cei care i-au cerut demisia lui Boc, dar și lui Băsescu, nu se mai află nici în țară. Sad, but TRU.
În urmă cu o săptămână, la Tulcea a fost Elena Udrea. Între admiratul manichiurii, învecinarea la milimetru a scumpului telefon cu și mai scumpa tabletă și aranjarea dichisitului costum, Udrea și-a mărturisit rostul: aducerea deciziei la cetățean. Acum, trei democrat-liberali apropie eurodecizia de cetățean.
Toate ca toate, dar când am auzit de podul dintre Brăila și Măcin, brusc mi-au venit în minte șarlatanii care încearcă la Giurgeni să-i prostească pe tulceni smucind de cozi crapi umpluți cu nisip ud. M-am simțit relaxat, ca un cetățean european care are drepturi. Mi-am exercitat mutiplu dreptul de a râde: 25 mai pică în prohibiție.
