Știu că va suna neașteptat, dar Pompeii 3D nu e un film prost. Am vrut să scriu asta, dar tastatura s-a încrîncenat în refuzul ei, în timp ce dicționarul își rotea foile precum capul posedatei din Exorcistul și urla într-o limbă sinistră: "Nu jigni termenul de prost, că te sparg! Am și eu standardele mele!”.
Tehnic vorbind, Pompeii e plodul nesfînt, apărut din gestația unui regizor (Paul W.S. Anderson) fascinat de ideea că Titanic ar fi putut viola Gladiatorul în timp ce-i dădea cu ghețarul pe ceafă.
Dar să luăm povestea de la capăt. În Britania romană, viața era pașnică și liniștită. Evident, viața de apoi, pentru că protagonistul se trezește în timp util ca să-și vadă tot tribul de celți călăreți măcelărit de romanii pacificatori. Pentru că e perfect logic ca 1) un trib de călăreți să fie prins de trupe pedestre și 2) chiar dacă sînt făcuți salam, celții să nu uite să-și pună copiii mai întîi la somn și, desigur, să se mustre unii pe alții cu "Mori mai încet, mă, să nu-l trezești pe ăla micu’".
Inutil să mai spun, puștiul supraviețuiește masacrului, ajunge gladiator și se transformă într-o mică senzație locală. Motiv suficient pentru ca scenariul scremut să-i dea bilet pentru Pompeii, unde cariera lui va ajunge pe noi culmi în imaginația populară și în subsolurile arenei. Și asta sub numele de "Celtul" (Kit Harington), pentru că, în Britania romană, celții sigur erau o chestie absolut nemaivăzută, la fel ca sirienii în Siria, germanii în Germania sau idioții la Hollywood.
Dar, cum drumul e lung, omul nostru are timp să se întîlnească pe el și cu viitoarea lui mare iubire, Emily Browning, să aibă un moment romantic și să-i cucerească definitiv inima în timp ce rupe gîtul unui cal. Nu, nu glumesc deloc. Faza e reală și e rezultatul unui compromis. Adică unul dintre scenariști a propus ca gloaba să fie ucisă într-un mod credibil, dar celălalt a insistat că atunci tensiunea sexuală ajunge la maximum și fie cei doi fac sex pe loc, fie ea explodează din cauza unui orgasm neîmpărtășit. Sau ceva de genul.
Au ajuns în Pompeii? Perfect, acum e momentul să revină în cadru personajul negativ (Kiefer Sutherland), cel care a măcelărit celții din debut și acum e un senator sinistru. Pe scurt, că deja m-am întins prea mult: senatorul o vrea pe ea de nevastă, ea îl vrea pe Celt, Celtul vrea să-l omoare pe senator, colegul de celulă al Celtului (un negru superior albilor înapoiați al căror sclav e) își vrea libertatea, iar spectatorii vor deja să erupă naibii vulcanul ăla, pentru că e singurul personaj simpatic din toată povestea.
Din fericire, ultimul e băiat parolist. Erupe, transformă totul într-un haos decent, personajele se fugăresc în căutarea unui suspans plecat în alt film și, în final, toată lumea moare.Spoiler, deci nu citiți fraza precedentă.
Alright, povestea e cretină, dar nu-i bai, sigur filmul se salvează cu imaginea, efectele speciale și scenele de acțiune, nu? Nu. Luptele din arenă pot fi impresionante doar pentru cei care au ieșit recent din peșteră și, într-adevăr, sînt fericiți că nu mai trebuie să alerge pentru a vedea imagini în mișcare. Mai mult, că tot vorbeam de acțiune, e fascinant cît de idiot poate fi regizorul cînd dezlănțuie urmăririle din final. Deși inițial străzile sînt blocate de gloata disperată ce-i face muntele grătar, toți pompeienii dispar convenabil cînd trebuie să treacă protagonistul și antagonistul în goană prin cadru. Pentru că, se știe, Pompeii avea un comutator "pietoni – on, pietoni – off", în funcție de nevoia regizorului și de stupiditatea scenariului.
Dar gata, vine lava, înghite tot, fiți fericiți. Finalul face cinste filmului și este la fel de penal ca și restul, cu el și ea rămași îmbrățișați în lavă pentru eternitate. Acum e momentul ca toate gîsculițele din public să spună "Vaaaaai, ce romantic!", în timp ce oamenii de bun-simț să adauge doar atît: “Aduceți, băi, hidrantul, să-i spălăm ca pe Poarta Sărutului!”.
Pompeii 3D. Regia: Paul W.S. Anderson. Cu: Kit Harington, Emily Browning, Kiefer Sutherland.
Daca adaugi in peisaj si tarlanii de mall, care comenteaza in sala mai ceva ca Ilie Dobre, obtii senzatia de lava trista.