Organizatorul panaramei cu Oltchimul demisionează. Merita Remus Vulpescu această, pînă la urmă, onoare de a pleca el, în loc să fi fost dat afară, rapid şi fără şovăială? Dacă i s-a acordat această satisfacţie, singura concluzie e că guvernul Ponta l-a pus pe cîntar şi a decis că o merită.
N-ar fi prima oară cînd guvernul foloseşte un cîntar defect la despărţirea de unul sau de altul. Ioan Mang a fost lăsat să-şi dea demisia, după ce s-a dovedit că a plagiat. Nu i-ar fi picat bine lui Ponta să-l demită pe Mang pentru plagiat, fiindcă ar fi trebuit ca după aceea să se demită şi pe el, din acelaşi motiv.
Cînd cu abandonul lui Ioan Rus şi cel al lui Dobre, Ponta a încasat-o la credibilitate de nu mai ştia cum s-o dreagă, părăsit de doi miniştri în loc să-i elibereze el din funcţie într-o formulă convenabilă ambelor părţi.
După scandalul licitaţiei pentru Oltchim, Ponta i-a tot dat coate ministrului Chiţoiu, să-l trimită acasă pe Remus Vulpescu, ferindu-se ca de ciumă să rostească el vorba fatală, pe care ar fi trebuit să i-o adreseze şi ministrului, dacă s-ar fi încumetat s-o zică. De unde şi impresia dospită că puterea lui Ponta dă semne de stafidire. (Vezi şi episodul şedinţei CSAT, cînd Ponta a preferat să plece decît să se încontreze cu T.B.)
Nu mă interesează ce-i spune psihanalistul lui Ponta (dacă are!), ca să-l ajute să se simtă confortabil cu sine însuşi, asta e treaba lui. M-am săturat să-l văd purtîndu-se cu mănuşi cînd şi cu cine nu e cazul, pentru a i se aplica acelaşi tratament la o adică.
Îi era frică lui Ponta că dacă-l demite pe Vulpescu, ăsta i-o trînteşte, la plecare, că e plagiator şi-i cere şi el demisia pentru asta? Lui i-o conveni să-şi ţină preventiv capul la cutie, ca să n-o încaseze la orgoliu. Dar, ca la Oltchim, el se fereşte, şi altora le cresc cucuie. Aşa că Ponta ori îşi îngroaşă obrazul şi cu ai lui, cum face cînd i-o zice Opoziţia, ori o ia pe de-a dreptul şi le spune Vulpeştilor şi Chiţoilor: „Am plagiat, dar te demit!”