Puțini oameni au ocazia să moară politic de două ori într-o singură viață. Victor Ponta a fost fericitul câștigător al unei noi fise. Din postura de Cârlan, după exmatricularea lui Călin Georgescu, a prins buletinul de vot în recalificări. Timpurile l-au spălat și ni l-au readus în față ca nou, cu kilometrajul dat înapoi și cu un polish de suveranism cu care să ia ochii prin târg. Curajul și încrederea căpătate din sondaje s-au unit și s-au transformat într-un tupeu murdar, cu puternice accente de golăneală. Dar cum Ponta e doar un golan aspirant, el fiind la bază un copil de trupă al sistemului bătrânesc, papagalul din el a ieșit la suprafață. Lăudăros și nesătul de autofelație, Victoraș a anulat, doar din câteva vorbe, tot capitalul de păcăleală electorală pe care o acumulase în ultimile luni. Investiția și speranțele lui Sebi Ghiță se duc la vale așa cum s-au dus, luate de ape, și bunurile românilor inundați de el cu bună știință. Postul de Prostănac, înființat de Iliescu și lăsat liber de Geoană, a fost preluat cu brio de Ponta. Dacă e băiat serios, îl poate păstra mult timp de acum înainte.
Ponta, distanța cea mai scurtă de la Cârlan la Prostănac
