Cînd a grăit, în mod repetat, că „atunci cînd eşti premier, ai acces la anumite informaţii“, Victor Ponta nu vorbea nici pentru coabitantul Traian Băsescu şi nici pentru alde Ungureanu, care ştiau chestia asta mai bine decît Constituţia. El încerca, cu disperare, să transmită activului de partid ajuns la putere prin diverse judeţe că este, deja, bombardat cu interceptări în care oamenii de bază ai PSD au picat ca fazanii „pe tehnică“.
Problema premierului e că, deşi ar vrea să dea exemple publice, crucificînd cîţiva preşedinţi de consilii judeţene care au început, deja, să bage mîna în ciubărul cu bani publici de parcă ar fi murit de foame în ultimii patru ani, nu prea poate, pentru că are nevoie ca oamenii ăia să nu uite nici drumul spre vistieria partidului şi nici faptul că alegerile din decembrie trebuie cîştigate. A doua problemă, ceva mai mare, e că dacă nu dă el exemple de aprigă luptă anticorupţie, nici nu ştie cînd s-ar prea putea ca exemplele să le dea nevorbitul de la Cotroceni. Oricum, chinul nu va mai dura mult, fiind o dilemă din care Ponta va ieşi la final de an, atunci cînd, cu multă pompă, va ieşi şi de la guvernare.
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012