Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pop. Ioan Es. Pop

Zoom Pop. Ioan Es. Pop

Am o problemă cu cei care, cînd un om e la ananghie, se grăbesc să vină să arunce cu piatra în capul omului. Cînd omul e poet, circumstanța terfelirii numelui său este agravantă, pentru mine. Iar cînd poetul acesta e unul extraordinar, ipocrizia „morală“ a celor care uită să menționeze amănuntul mi se pare comică.

Orice vorbe s-ar spune despre Pop, Ioan Es. Pop, nu trebuie uitat despre cine vorbim. Unul dintre cei mai puternici poeți nu doar ai generației sale, ci ai întregii epoci postrevoluționare; un autor care a reușit să schimbe discursul poetic, după ce Mircea Cărtărescu și Cristian Popescu reușiseră o atare performanță.

Descoperit de Laurențiu Ulici, poetul maramureșean a lovit cu versurile lui prozaic-vizionare în centrul canonului postmodernist, dislocîndu-l și impunînd un altul. Dincolo și dincoace de toate diferențele, e minunat, pentru mine, să văd trei poeți de vîrf (Mureșan, Cărtărescu, Pop) disputîndu-și reprezentarea asupra poeziei, concurîndu-se dur și fiind totodată prieteni, făcînd cititorii să înțeleagă că literatura este de mai multe feluri și că această diversitate e una dintre frumusețile ei.

La Pop, Ioan Es. Pop, literatura e așa: „viața mea a mers prost, dar nu mă cred / un om pedepsit, ci mai degrabă / doar nepedepsit îndeajuns. / și cred că n-am rîvnit prea mult cînd am visat / că voi îmbrăca o sutană și voi face sub ea / tot răul din lume. // un soi de popă în pîntecele căruia / dospesc alcooluri vrăjmașe, / popă cu un ochi de bou, mare și alunecos, / care se scurge după femeia altuia, / și în timp ce predică suduie de mama focului, // iar apoi se întoarce acasă sub pod, / își îmbracă zdrențele de toată săptămîna, / cade în genunchi și hohotește, / știind că nimeni nu poate fi iertat.“.

Versurile sînt din pantelimon 113 bis, n-au nevoie de titlu și nici măcar de precizarea numelui autorului. Cine a deschis, din curiozitate, un volum al lui Pop, Ioan Es. Pop, va recunoaște tăietura și după treizeci de de ani, sculat noaptea din somn și luat repede. Ele sînt cuprinse acum, încă o dată, într-o elegantă antologie de autor, datorată colegilor noștri basarabeni*. Nicăieri. ro ne arată care sînt valorile noastre poetice; fapt savuros, dacă ne gîndim că prin fumurile din capul Rromânului basarabenii sînt considerați români de mîna a doua.

* Ioan Es. Pop, Nicăieri.ro, cu 11 desene de Aurel Vlad, Editura Știința, Chișinău, 2012.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint