Regimurile politice românești de după 1990 au promovat un soi de simbolistică puerilă, dar pe care cineva a considerat-o plină de înțelesuri. De exemplu, despre dosarele mineriadei din 14-15 iunie 1990 se vorbește doar cu câteva zile înainte și după datele de 14-15 iunie ale fiecărui an. Despre revoluția din 1989 se vorbește între 16-17 decembrie și 22 decembrie. Despre dosarele crimelor din acea perioadă, de asemeni.
Liviu Dragnea a fost trimis în judecată pentru așa-zisele fraude de la referendumul pentru demiterea lui Băsescu din 2012 la fix un an de la momentul în care avusese loc acel referendum.
Dar cea mai jenantă celebrare a unei date anume a avut loc în 2013: Traian Băsescu a semnat decretul prin care o numea pe Laura Codruța Kövesi în funcția de procuro-șef al DNA pe data de 15 mai 2013, ziua în care stimabila doamnă împlinea vârsta de 40 de ani.
În democrații autentice,
astfel de coincidențe sunt realmente rare, spre inexistente. În țări precum România, în care politicienii din PDL au purtat ani de zile obiecte de vestimentație violet, ca să aibă succes în alegeri, astfel de întâmplări nu sunt coincidențe. Pur și simplu, președintele Băsescu a tratat una dintre cele mai importante funcții din sistemul Justiției românești drept un cadou numai bun de oferit unei slugi sârguincioase.
Căci, orice ar spune jalnicele încropeli ale istoriografilor oficiali, Laura Codruța Kövesi nu a fost, niciodată în întreaga sa carieră, un profesionist. A fost creația unor structuri interesate să aibă la îndemână un om docil, a fost o carieristă care a găsit culoarul politic potrivit, a fost creația unui sistem de PR extrem de vast, care a funcționat impecabil și care încă funcționează și astăzi. În imaginea doamnei Kövesi s-au investit mulți, foarte mulți bani, uneori mai mulți decât în reformarea Justiției. Era evident că sumele respective nu se justifică doar pentru promovarea unui simplu procuror, că se construiește, cu răbdare, un proiect mai amplu. Că proiectul a avut multiple aplicații, este un lucru la fel de important.
În momentul în care, la doar 33 de ani,
a devenit procuror-șef al Parchetului General, Laura Codruța Kövesi nu îndeplinea absolut nici una dintre condițiile morale necesare ocupării unei astfel de funcții.
Nu avea experiența necesară, nu avea un număr semnificativ de dosare soluționate, nu avea cazuri complicate în palmares, nu avea victorii de răsunet în instanță. Și totuși, a devenit șefa tuturor procurorilor din țară. Secretul?
Timp de un an, de pe la jumătatea lui 2005 și până târziu în 2006, mai mulți oameni de încredere au umblat prin țară căutând persoane de încredere, care să stea la baza reformării sistemului de Justiție așa cum și-o dorea (reformarea) Traian Băsescu. Așa cum și-o doreau Traian Băsescu și păpușarii care-l țineau scurt din sfori pe turnătorul Petrov. Absolut deloc întâmplător, acești căutători de talente proveneau din structuri ale fostei Securități, iar unii dintre ei veneau chiar din serviciul de informații al Armatei, cel pentru care prestase Petrov în tinerețe.
Laura Codruța Kövesi a fost nu o întâmplare, nu o hachiță prezidențială, ci exact rezultatul acestei vânători de talente. Mediocră, plină de ambiții personale, răzbunătoare și degrabă vărsătoare de dosare nevinovate, LCK era alegerea cea mai bună pentru un sistem care-și dorea supremația și care dorea să controleze mai ales sistemul judiciar. Protocoalele Doamnei cu serviciile secrete au fost doar unul dintre modurile în care aceasta și-a răsplătit recrutorii.
Atât la Parchetul General,
dar mai ales în anii de groază ai conducerii DNA, Laura Codruța Kövesi nu a făcut decât PR. Și a pus în acțiune diverse răzbunări și execuții politice. S-a văzut totul foarte clar atunci când s-a analizat pe bune activitatea DNA sub conducerea sa. Toate rezultatele bune, condamnările de răsunet cu care s-a lăudat Zeița au avut la bază dosare solide, întocmite pe vremea când șef al DNA era Daniel Morar. Dosarele din epoca de aur a lui Kövesi au dus la un val năprasnic de achitări, de vieți distruse aiurea, de oameni morți, nevinovați, fie în pușcării, fie în afara lor, din cauza traumelor.
De trei ani și jumătate,
Laura Codruța Kövesi este procuror-șef al Parchetului European. Doamna are rolul de a controla legalitatea și de a sancționa ilegalitățile în cheltuirea banilor europeni. Rezultate? Aproape zero. Câteva dosare care vizează sume ridicole, de două-trei milioane de euro, în timp ce marele jaf al începutului de secol, afacerea achiziției de vaccinuri anti-COVID prin intermediul Comisiei Europene, aproape că este trecută cu vederea.
Și la EPPO, Parchetul European, Laura Codruța Kövesi își face selectiv treaba, alegând mai ales bătăliile pe care să nu le dea.
Între timp, în preajma zilei sale de naștere, vizitează țara natală, cu o gardă demnă de un președinte paranoic, pregătindu-și candidatura de anul viitor.
O să fie greu, o să fie aproape imposibil, în condiții normale.
Gândiți-vă, însă, că oamenii care au ales-o pe Kövesi pentru a deveni procuror general sunt exact aceiași oameni care stau în spatele AUR.
How about that?
Cel puțin Bulgaria a tratat-o ca familia cu bunic mort pe poștaș. L-au priponit pe fostul bodyguard, aflat în șomaj tehnic, apoi l-au ferchezuit și i-au dat drumul.
A avut destule rezultate Kovesi, oricum, cu mult peste ce se intampla acum, cand cei mai mari hoti si criminali, fug prin diverse tari: Italia, Grecia, Serbia, si scapa nepedepsiti, presa romaneasca, fiind foarte blajina cu aceste cazuri. Nu cred ca doreste sa candideze la presedentie, nu are cum, fiindca serviciile+politicienii, plus o mare parte din mass-media, o pregatesc pe Sosoaca Ivanov Diana. E de urmarit ce sanse are Georgica Simion, cu fsb+gru+svr..E posibil sa avem surprize.
„Codrule, codrutzule, ce mai faci, dragutzule?” Da’ Codrutza, dragutza ?
Problema e ca aceeasi oameni stau si in spatele PSD si in spatele PDL (PNL). Despre USR, sa nu mai vorbim. Deocamdata a merge la alegeri e pierdere de vreme.