Pînă şi în ultimul lui roman, portughezul Saramago se ceartă cu Dumnezeu*. Face asta prin intermediul lui Cain, cel care şi-a ucis fratele, fiindcă Domnului îi plăceau darurile lui Abel, nu ale lui. Nici nu-l omoară bine Cain pe fratele lui că apare Dumnezeu să-l întrebe ce-a făcut, de parcă nu ştia. Lui Cain îi sare ţandăra şi-l acuză pe Cel de Sus că din cauza lui s-a întîmplat ce s-a întîmplat. Iahve nu se lasă impresionat de argumentele fiului lui Adam şi al Evei şi îi dă pedeapsa ştiută: să umble singur prin lume, dar să nu-l poată omorî nimeni.
Apoi îi aplică semnul ştiut pe frunte şi-l lasă să se descurce cum o putea. Cain ce să facă? Porneşte la drum. Dar, cum am zice azi, rătăceşte nu numai prin spaţiu, ci şi prin timp. Acum îl vezi în ţinutul Nod al pribegilor, în braţele nesăţioasei Lilith, căreia îi face un copil. Apoi, călare pe un măgar de fiţe, ajunge lîngă Avraam tocmai cînd acesta dădea să-şi omoare fiul. Cain, care-i un tip OK de cînd cu conflictul cu Abel, îl prinde la timp de mînă pe Avraam. (Îngerul care ar fi trebuit să facă asta se rătăcise pe drum.) Chibiţat de Saramago de pe margine, Cain iar se leagă de Domnul – îl acuză de lipsă de sensibilitate. Ce-I trebuia să-l pună la încercare pe Avraam cînd ştia, oricum, cît Îi e de devotat? Satisfacţii ieftine! Vede Cain ce s-a întîmplat cu Sodoma şi Gomora unde El ar fi putut să ierte măcar copiii, dar n-a făcut-o. Asistă la răzbunările neîndurătoare din tabăra lui Moise, cînd cu Viţelul de aur. E de faţă la căderea Ierihonului, convingîndu-se tot mai tare că socotelile Celui de Sus sînt arbitrare, lipsite de temei şi că El ia decizii la supărare. Cain nu se mulţumeşte să cîrtească. La Potop se pune de-a curmezişul planurilor divine şi acţionează ca judecătorul din Zece negri mititei, încît nu mai rămâne decît el pe pămînt, să se certe mai departe cu Dumnezeu, căci amîndurora nu le-a mai rămas altceva de făcut. Iar acest roman de o stranie frumuseţe şi de o rotunjime perfectă se încheie fiindcă, remarcă Saramago, nu mai e nimic de povestit.
* Jose Saramago, Cain, trad. Simina Popa, Ed. Polirom, 2012.