Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Poveste cu ieniceri

Zoom Poveste cu ieniceri

Auzind că sînt român şi bănuindu-mă, după pălărie, drept intelectual, un bătrîn negustor de bragă şi sugiuc din Istanbul nu mi-a mai gîdilat orgoliul naţional cu strigătul de luptă „Hagi, Popescu, Filipescu!“ al colegilor săi de breaslă ce voiau să-mi plaseze marafeturile lor, ci m-a fulgerat cu o dulce mustrare: „Rumunii nu prea bun ienicer!“.

Atins la lingurică, nu m-am dumirit atunci de ce naiba n-om fi fost noi capabili, cu cinci sute de ani în urmă, să devenim nişte ieniceri exemplari. Întors acasă rănit, m-am repezit la volumul Istoria turcilor, apărut în 1976 sub semnătura lui Mustafa Ali Mehmed, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a Republicii Socialiste România, unde am văzut că dacă la robi şi captivi românii nu erau exceptaţi, în schimb în sistemul ­Devşirme al recrutării copiilor creştini în pedestrimea de elită a armatei otomane îşi luau bacalaureatul cu predilecţie albanezii, bosniacii, gruzinii şi bulgarii. Conaţionali de-ai noştri – ioc sau accidental, cu bacalaureatul profesional, admişi la coada vacii în serviciile auxiliare.

Drept îi că ciurul prin care treceau candidaţii era mai complicat decît ăla pentru mălai. Citez din domnul Mehmed: „Se recrutau copiii cei mai robuşti din familiile cu cel puţin doi copii; se apela de obicei la familiile avute şi de preoţi, avîndu-se în vedere influenţa acestora asupra maselor populare creştine.

Nu erau acceptaţi: cei căsătoriţi, orfani, săraci, ambiţioşi, spîni sau cei circumcişi congenital şi nici copiii unici în familie. De asemenea, nu erau primiţi tinerii care învăţaseră vreo meserie sau care vorbeau deja limba turcă“.

Să fi fost noi oare mai căsătoriţi, mai orfani, mai săraci, mai ambiţioşi, mai spîni, mai circumcişi congenital, mai poligloţi şi cu mai multe meserii decît alte naţii, de nu ne-au primit sultanii la liceul lor militar? Sau, cum ar zice cronicarul, „hirea noastră sucită“ nu fu pe placul dumnealor?

Pagubă-n ciuperci, atîta vreme cît ne-am scos pîrleala mai an datorită dr. docent prof. univ. generalissimul Gabriel Oprea, care, descoperind un minereu de grade militare în şisturile bituminoase de lîngă Ciorogîrla, a reparat o nedreptate istorică, fabricînd într-un singur mandat de ministru, din băieţii civili de presă şi fetele nevricoase din justiţie, mai mulţi ieniceri decît Soliman Magnificul în cei patruzeci şi şase de ani de serial la Kanal D.

Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013

1 comentariu

  1. #1

    Pai ne zice si Creanga de ce nu prea bun ienicer: „La placinte, inainte; la razboi, inapoi!”

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint