Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Povestea gîtului lui Petre Roman

Zoom Povestea gîtului lui Petre Roman

Ernst (Ernö) Neulander, unul din miturile comunismului militar românesc, s-a născut în 1913, la Oradea, într-o familie de origine evreiască. Tatăl său, funcționar de bancă, i-a asigurat o educație pragmatică, bazată pe științele exacte și limbi. Ernö a vrut o țară ca afară și așa a ajuns student la politehnica germană din Brno, în Cehoslovacia, unde a și fost recrutat de Comintern. Apoi a ajuns în URSS în 1931, unde s-a contaminat pe deplin de virusul revoluției mondiale, pe care l-a purtat în organism întreaga viață. Activitățile ilegaliste l-au băgat la pușcărie atît în Cehoslovacia, în 1931, cît și în România, în 1934, cu un bonus românesc de tortură administrat de Siguranță.

În 1936, Ernö a fost trimis în Spania să lupte în brigăzile internaționale împotriva naționalistului Franco. La 24 de ani e menționat la comanda unui divizion de artilerie și cu gradul de maior. O legendă pusă în circulație de Titus Popivici susține că Moța și Marin, comandanții legionari care luptau de partea lui Franco, s-au nimerit în calea ghiulelelor trase de maiorul Santiago Aroyo, așa cum îl chema, conspirativ, pe tînărul Neulander. Această ispravă de artilerie, care i-a martirizat pe locotenenții Căpitanului, ar fi fost trecută sub tăcere de frica răzbunării legionare, care îi vîna pe comuniști cu aceeași înfocare cu care îi vîna pe evrei.

Chiar dacă nu făcuse armata, Ernö se distinge în multe bătălii ale interbrigadiștilor. Cel puțin așa povestește el în memorii și în interviurile din anii ’50. Cert e că în 1939, cînd republicanii sînt învinși definitiv, Ernö e viu și destul de nevătămat, gata să se refugieze în Franța cu o ușoară rană la plămîni. Ajunge iar în URSS și luptă în armata sovietică împotriva trupelor germano-române care au invadat stepa lui Stalin. În 1945 ajunge în România pe tancurile T-34, cu gradul de locotenent-colonel în divizia „Horea, Cloșca și Crișan“, formată din prizonieri români de război.

E avansat general în armata României și o bucată de timp primește funcții în administrație și pe linie de partid. Se ocupă cu propaganda la nivelul armatei, dar în 1949, cînd Stalin ordonă epurarea partidelor de interbrigadiști, se dă la fund. Spre norocul lui, Gheorghiu-Dej hotărăște să nu-i execute pe vechii luptători din Spania pentru a-i folosi în luptele interne pentru putere. Ernst Neulander e ținut într-o sinecură de rangul doi, în fruntea Editurii Politice, și e scos cînd și cînd la înaintare în funcție de nevoile conducerii superioare. În 1956, de exemplu, i se încredințează misiunea de a-l atrage la București pe fostul lui tovarăș de luptă Imre Nagy, cel pe care rușii aveau să-l execute pentru revoluția din Ungaria. Tot așa, în 1961, cînd Gheorghiu-Dej dorește să se delimiteze de execuția unor tovarăși din anii ’50, Neulander ține un discurs în care elogiază umanitatea electricianului criminal din fruntea partidului.

Pe durata comunistă a vieții lui, Ernst (Ernö) Neulander a purtat mai cu seamă numele de Valter Roman. Maxilarul său prelung și, mai ales, gîtul scurt se regăsesc pe deplin în făptura fiului său, Petre Roman.




Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Da, intotdeauna m-a mirat „Valter” . Simpla substitutie a lui W nu il face deloc plauzibil.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale