În doar doi ani, Untold a devenit nu doar cel mai mare festival muzical din România, ci și un reper în materie de eficiență managerială, o lecție în domeniul construirii imaginii, un studiu de caz pentru îmbinarea fructuoasă dintre banul public și profitul general. Dincolo de criticile aduse festivalului de către cei care nu sunt neapărat cuceriți de muzica de club, dincolo de micile cârteli ale celor care și-ar dori un oraș care să doarmă 24/365 și, desigur, dincolo de mândria exacerbată a clujenilor care n-au nici o treabă cu organizarea festivalului, Untold a arătat că se poate și că lucrurile funcționează dacă ești dispus să-ți asumi riscuri.
Iar riscurile cele mai mari trebuie asumate în momentul în care apelezi la finanțare din banii contribuabililor. Mai ales dacă e vorba de sume mari.
În 2015, pentru prima ediție a Untold, Consiliul Local al Municipiului Cluj a alocat o finanțare nerambursabilă de 3.402.016 lei pentru rezervarea artiștilor participanți la festival. Suma este fabuloasă, dacă o privești în absolut. Dacă, însă, te gândești că este vorba de zeci de artiști internaționali, aflați pe primele locuri în topurile muzicale de gen, aproape 800.000 de euro pentru a putea umple câteva zile de festival nu e nici pe departe mult. Astea sunt cotațiile artișitilor, iar dacă-i vrei, dacă vrei un festival care să meargă, trebuie să plătești. Iar autoritățile locale din Cluj au plătit.
Problema a apărut, însă, atunci când Curtea de Conturi a luat la puricat finanțările nerambursabile ale Primăriei. Curtea de Conturi spune că, în conformitate cu Legea 350/2005, finanțările nerambursabile nu pot fi alocate decât acelor activități care nu fac profit. Or, tot Curtea de Conturi spune că prima ediție a Untold a cam făcut profit, ba chiar a făcut profit la greu.
Pe lângă banii de la autoritățile clujene (3.402.016 lei de la Consiliul Local și 70.000 de lei de la Consiliul Județean), organizatorii Untold ar fi avut venituri de 9.284.331 de lei din vânzarea biletelor. La acestea se adaugă 20% din veniturile tuturor comercianților care au vândut ceva în spațiile puse gratuit la dispoziție de Primărie pentru festival. O estimare destul de heirupistă spune că și acest procent din veniturile comercianților ar fi adus la bugetul Untold aproximativ 2.400.000 de lei. La acești bani se adaugă sponsorizările, nu dintre cele mai mărunte.
Una peste alta, Curtea de Conturi spune că finanțarea nerambursabilă dată de Consiliul Local Cluj organizatorilor Untold ar fi ilegală și cere recuperarea banilor, pentru că organizatorii festivalului au îndrăznit să facă profit.
Până la urmă, asta e legea, care nu ține cont de nuanțe, de subtilități, de oportunități. Legea nu se uită că, investind doar 3.400.000 de lei într-un an, Clujul a fost pus pe hartă mai bine decât dacă acești bani ar fi fost cheltuiți într-o campanie de promovare. Legea nu ia în calcul faptul că, în fiecare an, din cei doar doi ai festivalului, participanții la Untold au cheltuit în Cluj aproximativ 20.000.000 de euro. Că din profitul realizat de către comercianți și de către organizatori în acele zile, impozitul s-a întors în buzunarele administrației locale. Așa cum o va face în fiecare an și de acum încolo.
În fiecare an, în zeci de orașe ale țării, Curtea de Conturi face victime în baza Legii 350/2005. Statul vrea imagine, vrea bani la buget, vrea aplauze și ovații la scenă deschisă. Dar, dacă se poate, fără să scoată un leu din buzunar. Adevărul e că, după 26 de ani în care statul s-a obișnuit să dea bani doar unor companii care nu fac profit, nu plătesc impozit la buget, ci doar la partid, prea e păcat să vină ăștia cu muzica lor zgomotoasă și să tulbure obiceiurile înapoiate ale pământului.