Germania și, mai apoi, SUA au anunțat că vor trimite Ucrainei tancuri. Americanii vor trimite 31 de tancuri M1 Abrams, într-o variantă de echipare ceva mai veche, fără ultimele modernizări ale blindajului și electronicii. Germania va trimite între 80 și 112 tancuri Leopard 2. Polonia va trimite și ea câteva Leopard și 60 de tancuri rusești modernizate. Marea Britanie va trimite 14 tancuri Challenger 2. În total, cândva, în Ucraina vor ajunge cam 215-250 de tancuri, dintre care minimum 125 de concepție ceva mai nouă. Alăturându-se tancurilor pe care le mai are Ucraina (dacă mai are), aceste tancuri americane, britanice și germane vor trebui să dea piept cu ceea ce i-a mai rămas Rusiei din cele 15.167 pe care le avea la începutul invaziei. Să spunem că ucrainenii au disponibilizat 2.000 de tancuri rusești de la începutul războiului, așa cum pretind. Tot mai rămân 13.000, asta în ipoteza că rușii n-au mai produs nici măcar un tanc de când a început războiul.
În 1991, în timpul războiului din Golf,
SUA au trimis în Kuweit, pentru invadarea Irakului, 3.113 tancuri M1 Abrams, iar Marea Britanie a trimis 180 de tancuri Challenger. SUA au mai trimis, atunci, și 2.200 de vehicule blindate Bradley.
În 1991, armata irakiană avea 5.500 de tancuri. 5.500, nu 13-15.000. Dacă ținem cont de faptul că, din cele 5.500, erau cu adevărat funcționale doar aproximativ 2.000, putem spune că SUA și aliații lor din timpul războiului din Golf au avut un avantaj de 1,5 la 1 din punct de vedere al tancurilor desfășurate pe front. Tancurile lui Saddam nu erau doar de concepție veche, împuținate numeric de războiul cu Iranul, dar mai erau și copleșite numeric de către tancurile coaliției. Viteza pătrunderii armatelor aliate în Irak, la momentul declanșării operațiunii „Furtună în deșert“, a fost, de altfel, grăitoare. Tancurile britanice au parcurs 370 de kilometri în primele 19 ore ale atacului asupra Irakului. Abrams-urile nu au putut face același lucru nu pentru că s-ar fi lovit de o rezistență solidă, ci pentru că au o autonomie redusă, din cauza consumului enorm de combustibil.
Volodimir Zelenski spune
că, dacă tancurile trimise de americani și de nemți nu ajung în Ucraina până în august, va fi prea târziu. Asta ar însemnă că i s-au terminat și tancurile proprii, dar și cele 800 capturate de la ruși (informație neverificată, furnizată de către oficialii ucraineni). Dacă Ucraina nu mai are propriile tancuri sau acestea sunt pe terminate, cum poate cineva să spere că doar 250 de tancuri venite din SUA, Germania, Polonia și Marea Britanie pot ține piept armatei rusești?
M1 Abrams și Challenger sunt singurele tancuri NATO testate pe câmpul de luptă. Dar numai în situații de supremație numerică. Mai mult, în ambele războaie din Irak, tancurile M1 Abrams au intrat în luptă după ce aviația și rachetele ofensive ale SUA făcuseră curățenie pe câmpul de luptă.
În timpul primei intervenții în Irak, în 1991, SUA au pierdut un singur M1 Abrams, atins de o rachetă RPG trasă de aproape. Tancul a fost recuperat și reparat în SUA. În al doilea război din Irak, americanii au pierdut 23 de tancuri, complet distruse sau ireparabil avariate. Șapte dintre acestea au fost distruse de focul propriei armate. Din greșeală.
Din cele 140 de tancuri M1 Abrams vândute de SUA Irakului după eliberare, până în 2017 nouă fuseseră capturate de către milițiile pro-iraniene. Iată că nu doar aliații SUA au tancuri M1 Abrams, ci și inamicii.
SUA au produs, din 1980 și până astăzi,
aproximativ 10.400 de tancuri M1 Abrams, în diverse variante de dotare. De aproximativ zece ani nu se mai produc tancuri noi. Din două fabrici unde se produceau aceste tancuri mai funcționează doar una, cu activitatea mult redusă. Acolo se produc în jur de 11 tancuri pe lună, dar nu de la zero, ci prin modificarea tancurilor vechi. Pe șasiul original al M1 Abrams se schimbă totul, de la motor la electronică și blindaj. Variantele de top, modernizate complet, rămân în SUA, variantele mai slab dotate merg la vânzare în străinătate. Polonia, de exemplu, care a comandat 250 de M1 Abrams și, în doar câteva luni de la semnarea contractului, le-a și primit pe primele 28.
Și, totuși, la ce asistăm?
250 de tancuri NATO moderne împotriva a 13.000 de tancuri rusești? E război sau a început Marvel filmările la o nouă serie post-fantasy?
“The war is not meant to be won. It is meant to be continuous. The essential act of modern warfare is the destruction of the produce of human labour. A hierarchical society is only possible on the basis of poverty and ignorance. In principle, the war effort is always planned to keep society on the brink of starvation. The war is waged by the ruling group against its own subjects, and its object is not victory over Eurasia or Eastasia, but to keep the very structure of society intact.”
George Orwell