A apărut în ultimele luni un nou gen jurnalistic: articole, reportaje TV și talk-show-uri despre cum o să ne schingiuiască la iarnă Uniunea Europeană. Și nu doar ea. Pe termen mediu și lung, noua ordine globalistă ne-a pus gând rău și vrea să ne distrugă nu doar valorile naționale, ci și meniul echilibrat pe care l-am avut o viață întreagă. Făina de greieri e noua sperietoare de boom-eri a televiziunilor de știri, ceea ce ridică o nouă problemă: cum arată un costum din făină de greieri, ca să încropești unul de Halloween?
Până acum, avem cam așa: temperatura de maximum 19 grade în casă (s-a discutat, dar e vorba de crize atât de nasoale încât un pulover în plus e ultima problema la care ar trebui să te gândești), dușul cât mai rar (de parcă românii ar fi campioni la igienă) și statul pe întuneric (o să stingem lumina oricum, pentru că n-avem bani s-o plătim).
Fricile astea spun multe despre români. În primul rând, că amintirea comunismului e proaspătă pentru unii dintre noi și încă ne mai temem de ideea unor privațiuni similare cu cele din anii ’80. Dar asta ar fi o explicație prea simplă. De fapt, ar fi doar o jumătate de explicație. Pentru că mult mai important e că am ajuns să vedem orice concesie justificată de necesități comunitare (adică față de comunitatea mică din care facem parte, nu față de comunitatea europeană) ca pe o impunere din partea unui dictator nebun. În deșertul pe care l-a lăsat în urmă dictatura nu mai crește spirit comunitar. Orice chestie pe care ar trebui s-o faci pentru aproapele tău, pentru dreptatea socială, pentru ideile de toleranță și de solidaritate, orice sacrificiu care ți se cere e văzut doar ca o reluare a lozincilor din comunism.
Narațiunile despre ce ne obligă Bruxelles-ul să facem sunt și o măsură a bunăstării noastre. Paradoxal, chiar o dovadă a integrării. Era foarte popular genul ăsta jurnalistic în Marea Britanie, pe vremea când Boris Johnson era corespondent la Bruxelles pentru The Daily Telegraph, iar aderarea la UE era pentru noi un vis la care nici nu îndrăzneam să ne gândim. Acum suntem atât de europeni încât au ajuns să ne preocupe și pe noi anecdotele cu reglemetarea în exces a Bruxelles-ului.
Cât de adevărate sunt toate aceste legende și temeri? Probabil că pot răspunde cel mai bine porcii și mieii care au continuat să fie tăiați în mod tradițional, în ciuda temerilor noastre din 2007, că ar putea să ni se interzică cruzimea față de animale.