Marin Preda
E Ajunul Crăciunului la Siliștea Gumești. Cetele de colindători cutreieră satul, acompaniați de guițatul unor porci tăiați cu întârziere. Din cer se cerne o ninsoare densă peste băltoacele de sânge din bătături. Catrina îl bate la cap pe soțul ei, Ilie Moromete, să-i aducă și lui Niculaie un pom de iarnă, pentru că e un copil promițător, care ar putea mai târziu să-și amintească despre aceste lipsuri și să aducă reproșuri din cauza lor. Ilie Moromete ridică, însă, din umeri. De unde pom de iarnă? Catrina își amintește că parcă aveau un salcâm în curte care stătea degeaba. „Nu se poate, i l-am vândut deja lui Bălosu“, îi explică Moromete. „Deci ai tăiat salcâmul?“ „Nu, nu l-am tăiat, dar i l-am promit lui Bălosu.“
Catrina vine însă cu o idee salvatoare: „Dar dacă îi spunem lui Bălosu că salcâmul a fost furat?“. Ilie Moromete dă din cap aprobator. Ar putea să meargă.
Seara, Bălosu vine să-și revendice salcâmul, însă tot ce găsește în curte la Moromete e un ciot.
„Se pare că am fost victima unui jaf“, îi explică Moromete, nu cu foarte multă convingere.
Bălosu nu-l crede și-l amenință că-l dă în judecată. E foarte furios și stropi mici de scuipat îi sar din gură atunci când tună și fulgeră împotriva lui Moromete.
Puțin mai târziu, în noaptea de Crăciun, Bălosu se întoarce cu jandarmul din Siliștea Gumești. Are o bănuială că salcâmul s-ar ascunde în casa lui Moromete. Și chiar așa e, nici nu intră bine în odaia de la drum, că dau peste salcâmul din curte, fixat într-un suport de brad de la Lidl și împodobit cu beteală și globulețe.
„Uau, nu știu cum de-a apărut salcâmul ăsta aici!“, exclamă Moromete. „E un miracol de Crăciun.“
Bălosu cercetează mai atent salcâmul și vede că de crengile lui atârnau mici bomboane de pom învelite în poleială.
„Ia și tu una, vecine!“, îl îndeamnă Moromete.
Lui Bălosu i se făcuse poftă de bomboane, așa că se bucură de invitație. Apucă una dintre bomboane și-o mănâncă în grabă, spre amuzamentul lui Niculaie, care personaj învelise în poleială căcărezele Bisisicăi.
Ion Creangă
Cică era odată, demult, Dănilă Prepeleac și el se ducea la târg să vândă o pereche de boi tineri, pe care i-a schimbat însă pe drum pe o căruță, pe care a dat-o apoi pe o capră, pe care a schimbat-o cu o gâscă, pe care a schimbat-o cu o traistă goală pe care i-a dat-o tipului de la intrare în schimbul unui bilet la târg, pentru că, am uitat să zic, era târgul de Crăciun organizat anul ăsta de Nicușor Dan.
