► Dramă mare în lumea agitată a PR-ului românesc după ce întregul departament de profil al PRO TV a fost dat afară la propriu, într-o zi de vineri, fără preaviz, fără posibilitatea de a-și mai folosi telefoanele și computerele de serviciu. Cică era cel mai competent departament de PR al unei televiziuni, cică fără ei n-ar fi existat multe dintre vedetele lansate de post, cică fără ei…
Gestul în sine al concedierii abrupte nu este, trebuie să recunoaștem, unul elegant, dar în condițiile în care se făcea business în Pache Protopopescu este absolut justificat. Mai mult, probabil că șefului lituanian al PRO TV i-a fost foarte greu să înțeleagă de ce acel renumit departament începuse să lucreze mai puțin pentru stația care-i plătea salariile, umplând, în schimb, presa cu texte lacrimogene despre viitorul incert al stației în condițiile în care aceasta a fost “părăsită” prin concediere de marile căpușe.
Alți angajați lăsați pe drumuri în vinerea neagră lucrau, de fapt, nu pentru PRO TV, ci pentru două firme care foloseau spațiile și sculele televiziunii pentru a-i furniza servicii plătite cu 4, respectiv 10 milioane de euro anual.
Oricât ar plânge prietenii celor concediați, o întrebare ne chinuie, totuși: nu vrea CME să-l împrumute pe Cesnavicius câteva luni statului român? Că i-ar ajunge timpul ăsta pentru a face în TVR ce n-au reușit să facă șiruri de manageri numiți politic.
► B1 TV începe să fie apăsată de costurile mari ale vieții în centrul Capitalei, unde chiria poate sufoca o televiziune independentă, care trăiește doar din donații nefiscalizate de la admiratori anonimi. Așa că șefii televiziunii cu pricina încearcă să găsească o variantă mai convenabilă, la margine de București. Ca de obicei, varianta convenabilă la margine de București se dovedește a fi Casa Presei, unde ar mai fi ceva spații, lăsate libere de alte televiziuni independente care, între timp, au cam decedat. Noua locație n-ar fi o problemă atât de mare pentru invitații postului, capabili să meargă zilnic sute de kilometri doar pentru a apărea cinci minute pe un ecran de televizor, dar se prea poate ca angajații să n-aibă aceeași părere. Păi, cum să-l aduci pe Turcescu, de exemplu, într-un loc în care, pe vremuri, se făcea jurnalism? Vedete de talia lui pot presta convingător doar în buricul târgului, nu cot la cot cu toți amărâții care aberează pe teme prăfuite cum ar fi verificarea informației, audierea celeilalte părți sau alte drăcovenii ieșite din uz. Auziți dumneavoastră: verificarea informației! Piei, Satană!
