Atunci cînd a acceptat rolul de paratrăsnet pentru Dragnea, Shhaideh și Vâlcov, Dăncilă a pus o singură condiție: să fie cap de listă la următoarele europarlamentare. Desigur, cap al listei PSD. Condiția a fost acceptată, pentru că în ianuarie 2018 nu știa nimeni dacă Guvernul Dăncilă apucă luna iulie și, oricum, pînă la europarlamentare mai era mult. Acum au mai rămas doar zece luni pînă pe 26 mai 2019, data europarlamentarelor, iar în toate partidele e agitație mare pentru a prinde un loc fruntaș, care să garanteze indemnizația cuvenită și banii pentru cheltuieli forfetare. În PSD, însă, n-a început agitația pentru un loc în Parlamentul European, ci a început direct agitația pentru locul lui Dăncilă în guvern.
După ce a ratat să fie nominalizat ca premier (deși spera) la finalul lui 2016, pentru că prea era în tabăra lui Ponta, după ce era cît pe-aci să fie propus ca premier la începutul lui 2018, de către o filială județeană (dar a refuzat el, spunînd că nu e momentul), Eugen Orlando Teodorovici a început încălzirea pentru sfîrșitul primăverii lui 2019. Jocul de om hotărît în lupta cu neplatnicul Iohannis, hărțuirea antipaticului Mișa, tonul sfătos de tînăr cu părul alb, toate au menirea de a-l prezenta pe Teodorovici drept o lumină (ceea ce nici nu-i greu) printre potențialii candidați la succesiunea lui Dăncilă. S-ar putea să-i și iasă, dar cu două condiții: să nu se răzgîndească doamna și să prindă drag de scaunul de premier, și să fi secat realmente rezervorul de cadre bine pregătite din Teleorman.