Așa cum au trecut cele treizeci de zile de când domnul Batistuță a rezolvat problema pensiilor speciale, tot așa au trecut și vor mai trece zile și luni, poate chiar ani, până când promisiunea licuriciului planetar se va transforma în realitate, iar războiul din Ucraina își va găsi un final în câteva zile ce au durat câțiva ani.
Trump pare expresia umană a unui coi ce se învârte-ntr-o căldare, obsedat de propria persoană și infatuat până într-acolo încât dorința îi ține loc de strategie, în timp ce Putin este nimic mai mult decât expresia aproape umană a unei determinări malefice, pentru care scopul scuză nu doar mijloacele, ci și costurile.
Produse ale unor lumi diametral opuse, cei doi ar putea oricând lăsa impresia unor șogori ce și-au clădit existențele pe spatele propriilor semeni. Mai departe de retorică, e clar că cei doi se plac, cel puțin, dacă nu chiar admiră. Fiecăruia îi lipsește ceva ce altul are și, într-o lume apusă și răsucită, în care căsătoriile garantau imperii, cei doi ar putea forma primul cu adevărat power-couple planetar.
S-au văzut, s-au plăcut, ce rămâne de făcut? pare să fie tot ce a rămas, precum un refren, după inutila întâlnire din Alaska. Determinarea admirabilă a Ucrainei și ieșirea din amorțeală a unei Europe ce a dormit prea mult la job sunt singurele obstacole în calea unei bromance planetare. Și poate că nici astea nu vor fi de ajuns. Enervarea aparentă a lui Trump pare să se fi topit în aerul rece al Alaskăi, iar pirueta a trecut deja de punctul celor 180 de grade, riscând să facă în curând un cerc complet. Costumul lui Zelenski, flancat de numele cele mai grele ale Europei, vădit mai calm și cu un discurs mult mai chibzuit și presărat de complimente false și extrem de utile, toate astea e posibil să nu fie de ajuns pentru Trump.
Tocmai de-acea acum, poate mai mult ca niciodată, ar fi timpul ca Trump să primească un Nobel pentru Pace. Și nu doar Trump, ci și Putin. Să-l împartă amândoi, ca și când tocmai ar fi pus capăt războiului din Ucraina. Și chiar mai mult, toți liderii normali la cap ai planetei să îi felicite pe amândoi, să organizeze petreceri în cinstea lor și să le atârne portretele prin locuri publice, ca și când în întreaga lume ar fi pace, iar meritul e al lor.
Până la urmă, dacă tot e să trăim o butaforie, măcar să fim noi cei care îi urcăm pe podium și le aplaudăm hainele cele noi.