La Iohannis cred că e vorba de dispreț. Sau îi e scârbă de noi, sinceră repulsie. Ceva fizic, a somatizat omul. Nu m-aș mira să aibă și de la doctor o foaie, ceva, că nu-i face bine să vadă „popor“, că cetățenii îi dau amețeli.
Se vorbește de comasarea alegerilor, se manevrează părți din democrație cu dexteritatea unor măcelari și omul nostru stă relaxat, nici cu apă nu-l scoți de-acolo.
Ultima discuție cât de cât pe bune a lui cu el însuși în fața noastră a fost când s-a făcut de râs cu intrarea în Schengen și când făcea apel să stăm liniștiți, că scandalul nu aduce nimic bun. Apoi și-a coborât din nou pulsul la cote de urs Panda.
Atât timp cât nimeni nu-i comasează lui viitoarea casă de fost șef de stat cu una pe care o are deja la Sibiu, omul e în treaba lui. Mă întrebam, privind înapoi, când a fost mai viu: când se bătea, chipurile, cu PSD sau când era turbat să scoată USR de la guvernare.
Ce moment de minim democratic atunci când și-a organizat singur dezbatere electorală: el și câțiva jurnaliști într-un fel de serbare-parastas la capul democrației.