► Cătălin Tolontan vorbeşte, pe blogul lui, despre sumele pe care le plătim (din buget şi din taxa radio-TV) pentru susţinerea Radioului şi a televiziunii de stat: aproape 300.000.000 de euro anual. O sumă echivalentă o plătim, indirect, căscând ochii la publicitatea de la TV, din presa scrisă sau de pe Internet, pentru tot restul presei româneşti.
Într-un fel, balanţa e echilibrată, căci miile de jurnalişti din presa privato-mogulească nu se ridică la înălţimea unor Rodica Culcer, Mircea Marian, Andi Lăzescu, Mircea Radu, Horia-Roman Patapievici, Moise Guran, Constantin Trofin, Tecla Tudor, Marina Almăşan-Socaciu sau numiţi dumneavoastră orice celebritate între 0,3 şi 1,5% rating. Problema nu e la noi, românii de rând, obişnuiţi să plătim aiurea taxe pentru susţinerea incompetenţilor de stat. Problema e că s-ar putea să se revolte alde Turcescu, Cristoiu, Moraru sau Tăpălagă. Şi-atunci să vedem pe unde va scoate poliţia cămaşa, când îşi vor mobiliza ăştia în stradă cei trei-patru susţinători fanatici.
► Şi pentru că tot am pornit de la blog-uri, blog-ul unui anume Dan Negru spune că proprietarul este enervat de colegii de breaslă care spun că nu se uită la televizor şi că nu are încredere în ei. Atenţie, saltimbanci, atenţie, maimuţe urlătoare: pe Dan Negru, colegul dumneavoastră de breaslă, nu vă mai puteţi baza de azi înainte!
► Probabil că foamea (şi mai cu seamă foamea sexuală, cunoscută la noi sub numele sarfutis) te face să visezi fudulii în saramură sau, foarte lihnit fiind, o pizdulice de vacă în suc propriu. Aşa se explică faptul că o ziaristă de la Adevărul a pus botul la o poantă groasă de pe net, pe care a vîndut-o mai departe ca reală. Pe scurt, cică o Emily din Pennsylvania a rămas însărcinată. Şi, n-o să credeţi, a născut. Emily, însă, a fost cîndva bărbat, dar şi-a lepădat podoabele din dragoste pentru Cai, tot din partea locului, care, şi el, la rîndul lui, a fost femeie, dar şi-a croit din piele şi testosteron destin de mascul. Într-o ţară normală, gluma ar fi stors cîteva hohote la o cafenea pentru debutanţii la stand-up. Însă nu-i decît o banalitate pentru poporul care crede fanatic că, dacă pupi icoanele, moaştele şi poala popii, rămîi grea, iar treizeci şi trei de cruciuliţe cu pompon atîrnate de parbrizul maşinii te feresc de accidente.
Articol apărut in revista Caţavencii din 24 august 2011, Nr. 9