Cu puțin înainte ca asupra lui Tăriceanu să se adune norii cei negri ai DNA, Victor Ponta ducea tratative secrete de trecere la ALDE. Prin intermediul lui Daniel Constantin, Ponta i-a tot bătut apropouri lui Tăriceanu, doar-doar va obține un „da” bun să-și șantajeze partidul. Ponta vrea să-i forțeze mîna lui Dragnea și să-și facă loc în statul major al PSD, iar pentru asta rugămințile sînt la fel de bune ca trădarea.
Tăriceanu n-a zis nici da, nici ba. A zis „mmmh”, „ppfff”, „hhuuu”, „mmde” și l-a lăsat pe Cîrlan să se adîncească în interpretări chinuitoare, cu un Daniel Constantin lipsit de vocație hermeneutică:
– Bine, și ce față avea cînd a zis asta?
– Mmmh… Nu-mi dau seama.
– Adică era mai mult da sau mai mult nu?
– Ppfff… Nu știu ce să spun.
– Dar tu ce crezi, el chiar vrea sau face un joc de amînare?
– Hhuuu… Dracu’ știe.
– Și eu ce să-nțeleg de aici?
– Mmde… Îl știi pe Călin.
Acum, pe Daniel Constantin, mogîldeața fugită de la Voiculescu, îl știți. Sau așa credeți voi, căci, sub fețișoara aia de elev care se oferă să ude buretele, se ascunde un intrigant care l-ar face pe Mircea Geoană să se simtă uman. Ei bine, Constantin își pregătește, la rîndul lui, o revenire în PSD. Acum e în ALDE și, dacă ar fi vreo sfîrîială cu venirea lui Ponta, ar rămîne. Dacă nu, ar merge în PSD, vînzîndu-i pe prietenii săi Ponta și Tăriceanu la pachet, contra primei de instalare.
Asta era pînă să se îngrămădească noi tunete deasupra lui Tăriceanu. Cînd vremea rea a început să fie iminentă, Ponta nu l-a mai trimis pe Constantin cu solie la Tăriceanu, fiindcă a apărut posibilitatea ca ALDE să aibă nevoie de un înlocuitor la vîrf. Pentru Ponta, poziția de șef al ALDE începe să aibă o strălucire aparte.
Constantin, în lipsă de alte misiuni, l-a turnat puțin pe Ponta la PSD. Totuși e vară, vremea e schimbătoare și trebuie să înțelegem aceste instabilități atmosferice, aceste averse locale de caracter.