Ştefan Florescu e preşedinte PC în sectorul 6, dar funcţia sa cea mai bănoasă este aceea de prieten al lui Piedone. Pentru că, într-o strînsă legătură cu asta, Florescu este şi directorul Administraţiei Pieţelor din sectorul 4. Ca orice om care are pieţele pe pe mînă, a făcut foarte mulţi bani. Ca orice om care a făcut foarte mulţi bani, se gîndeşte să ajungă primar. Pînă aici, ai zice, e o poveste atît de banală, cu un băiat care e prieten cu cine trebuie, iar acest prieten îl pune într-o funcţie-cheie ca să mulgă bani cu el, încît nici nu ar merita să fie spusă.
Omul nostru ar fi trebuit să candideze în sectorul 6, loc unde s-a şi pus pe detonat nişte dinamită electorală prin fundaţia „Din suflet pentru suflet“. Umblă vorba prin pieţe că omul aruncă cu banii mai ceva decît ar arunca Gigi Becali dacă Steaua ar cîştiga Liga Campionilor.
Aşa se face că Ştefan Florescu a ajuns pe locul întîi în sondajele din sectorul 6. Şi cum o bucurie umblă totdeauna cu o veste mai urîtă după ea (doar aşa, ca să pară mai mişto), prietenul Piedone a plecat de la PC şi l-a lăsat să ţină piept de unul singur dispreţului peneliştilor, care au pentru sectorul 6 propriul lor candidat, Rareş Mănescu. Şi cum o veste urîtă nu vine niciodată singură, ci însoţită de una şi mai urîtă (ca să pară şi ea cît de cît OK), odată cu plecarea lui Piedone, DNA-ul i-a găsit şi un dosar uitat într-un colţ, pe etajeră. Din dosar cică ar reieşi, cu aceeaşi claritate şi necesitate cu care se deduce din axiome în geometria euclidiană că două drepte nu se pot întîlni decît la infinit, că sînt nereguli mari în administrarea pieţelor din sectorul 4.
Şi totuşi, ce poveste banală, cu un băiat care avea un prieten şi care a făcut bani mulţi. Parcă nici n-ar merita să fie spusă dacă băiatul nu s-ar screme totuşi, lăsat din braţe şi de USL, şi de Piedone, să candideze de capul său, independent.