Am pus titlul la derută. Special pentru genul ăla de om care trage concluzii din titluri. Care s-a uitat la el şi s-a gîndit „Oho, o să-l lingă între fese pe Prigoană, e pedelist!“. Nu. Ba chiar din contra, am să mă iau puţin de muşchiul lui. Acum, acelaşi gen de om o să ridice o sprînceană şi o să gîndească: „Aha, o să-l muşte de fese pe Prigoană, ţine cu USL-ul!“. Genul ăla de om se cheamă imbecil. Trebuie să fii ceva mai prost decît o şosetă pentru ca, atunci cînd un om îşi exprimă antipatia faţă de un lucru, să presupui că are o simpatie pentru opusul lui. E ca şi cum ţi-ar spune cineva că nu îi place să îşi introducă testiculele în congelator şi tu ai deduce, cu o meclă extrem de satisfăcută, de om care tocmai a descoperit latura ascunsă a altui om, că ăluia sigur îi place să şi le vîre în apă clocotită.
De cîteva săptămîni îl văd pe Prigoană cum rînjeşte la mine din sute de postere, de parcă tocmai a spus o glumă extrem de bună şi ar trebui să rîd cu el. Deşi, să fiu sincer, dacă te uiţi pe afiş, lîngă faţa lui zîmbăreaţă apar şi nişte glume. Spre exemplu, una la care am rîs mult zicea „transport public de SUPRAFAŢĂ gratuit pentru bucureşteni“. Foarte frumos! Să înţeleg că banii ăia care se strîngeau lunar din bilete o să îi doneze el. A, nu? O să îi ia de la stat? Păi… şi statul de unde ia bani? Cum, din taxele mele? Adică, mai exact, singurii pentru care transportul public o să fie gratuit sînt ăia care nu plătesc taxe? Deci ce vrea să zică mustăciosul e că, dacă îl votăm, o să avem privilegiul să le cumpărăm bilete de autobuz paraziţilor sociali care n-au bani de bilet. Da, înţeleg de ce beleşte fasolea aşa vesel de pe stîlpi. A fost tare glumeţ.
M-am săturat de genul ăla de dobitoc fomist care se bucură la gratuităţi mici din partea statului. De parcă nici nu mai conştientizează ce procent din salariul lui se duce la stat. E ca şi cum ţi-ar fura unu’ un milion din buzunar, apoi ţi-ar da o ciocolată şi tu te-ai bucura extrem de mult. L-ai chema să îţi mai fure şi data viitoare, că a fost băiat finuţ, nu ca nesimţiţii ăia care-ţi iau din buzunar şi nu-ţi dau nimic.
Şi cele mai penibile mi se par afişele lui cu „Plici de-aici!“. E singurul om care a făcut slogan dintr-un scandal jenant, de parcă dacă-l foloseşti într-un context adecvat devine brusc autoironie. Mulţumesc că ne aduci aminte că-ţi băteai nevasta cu pliciul. E o dovadă de integritate care trebuie evocată în campania electorală. Mă întreb dacă Irinel Columbeanu o să-i urmeze exemplul şi o să aibă ca slogan „Relaţii cu prostituate minore de-aici!“. A, şi tot nu v-am zis ce-i cu titlul. Mă refeream la piciorul de lemn.