În luna mai 2011, Comisia Tehnică de Urbanism de pe lângă Primăria Capitalei a propus spre avizare trei Planuri Urbanistice Zonale (PUZ), realizate de firma Western Outdoor, a lui Sorin Gabrea, preşedintele Comisiei. Conform articolului semnat de Catiuşa Ivanov, în numărul din 11 mai 2011 al Observatorului Urban, unul dintre PUZ-uri este un complex de clădiri cu o înălţime de 9 etaje, lângă Ambasada Franţei, pe strada Amzei. Aplicarea PUZ-ului din str. Biserica Amzei 21-23 va duce la dispariţia caselor de pe str. Cristian Tell, numerele 20, 22, 24 şi 31; a casei din str. Biserica Amzei nr. 27 şi a casei din str. Mendeleev nr. 37. În locul lor vor răsări blocuri cu până la 10 etaje.
Atitudinea lui Sorin Gabrea faţă de Capitală este exact cea a lui Han Tătar faţă de ţările româneşti: să le jefuiască în viteză şi să dispară cu prădăciunea în ţările calde. Gabrea este unul dintre lobii afectaţi de Alzheimer ai creierului lui Oprescu, care au gândit autostrada suspendată, sub care vor dispărea monumente, zone protejate şi părţi semnificative din parcul Herăstrău. Gabrea este genul de prădător căruia, dacă bucureştenii n-au avut prilejul să-l tragă în ţeapă pe vremea când trăia, copiii lor îi vor scoate ciolanele din mormânt şi vor juca fotbal cu craniul său defect pe maidan.
Despre casele din Cristian Tell a consemnat Silvia Colfescu, directorul Editurii Vremea, pe blog-ul domniei sale, „Istorioare bucureştene“. „La nr. 22 se află Liceul Francez «Anna de Noailles»“, scrie doamna Colfescu. „Clădirea frumos restaurată, datând de la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, fostă proprietate a Charlottei S. Aurelian, este, pe câte am înţeles, proprietate a statului francez. Este o casă cu parter, construită într-un stil care îmbină trăsături ale arhitecturii tradiţionale româneşti cu elemente neoclasice şi de stil «1900». Mă îndoiesc că francezii ar dori să vândă frumoasa clădire istorică în scopul demolării şi înlocuirii ei cu un bloc de birouri de 10 etaje (…).“
Depinde despre ce francezi vorbim, doamnă Colfescu şi stimaţi cititori. Conform Buletinului Senatului Republicii Franceze, din martie 2001, terenurile şi clădirea şcolii „Anna de Noailles“ din Bucureşti sunt proprietatea statului francez, puse iniţial gratuit la dispoziţia asociaţiei părinţilor responsabili pentru gestionarea şcolii. Ulterior, statul francez şi-a închiriat proprietatea asociaţiei locale de părinţi, în schimbul unei chirii de 3.000 de dolari pe lună. Acordul prevede că asociaţia poate face, pe cheltuiala sa, lucrări de extindere sau de renovare necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor şcolare.
Asociaţia părinţilor doreşte lucrări de extindere, atâta doar că nu le vrea în str. Cristian Tell, ca să nu-i încurce pe dezvoltatorii imobiliari, ci în Pipera, unde statul român s-a grăbit să doneze statului francez un teren pentru un nou liceu. De aici rezultă că primarul Oprescu nu face nimic de capul lui, ci este mână în mână cu acea parte a Executivului care are interese imobiliare în Capitală, şi ne referim la madam Udrea, care l-a mandatat pe dezvoltatorul ei personal, Dorin Cocoş, să-i răzbune destinul şi să-i facă miile de case cu termopane şi turnuleţe de tablă pe care le-a visat, cu ochii în lacrimi, în coliba sa natală de chirpici, de culoare albastră, de la marginea Pleşcoiului.
Din numărul de pe 31 ianuarie a.c. al site-ului www.lepetitjournal.com aflăm că ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, însoţit de ministrul român al Educaţiei, Daniel Funeriu, a pus deja piatra de temelie a noii şcoli franceze „Anna de Noailles“ din Bucureşti. Pe cea veche or s-o arunce Oprescu şi Udrea la gunoi, exact cum a aruncat Ceauşescu cartierele Uranus şi Sf. Vineri, ca să-şi vadă visul de aur al omenirii, blocul cu 9 etaje, vizibil din Piaţa Romană. Şcoala din Pipera va fi construită de firma Primavera, apropiată cuplului Udrea-Cocoş.
Cu privire la asociaţia părinţilor elevilor, comisia noului liceu este condusă de un oarecare domn pe nume François Marchand, despre care am înţeles că până de curând a vândut îngheţată la magazinul Auchan. Nu se ştie clar care este statutul asociaţiei, însă ce se cunoaşte este că în Franţa figurează cu adresa la o căsuţă poştală. Or, în nomenclatorul popoarelor civilizate, genul acesta de întreprinderi, cu corpul în ceaţă şi cu faţa acoperită de o mască de mucava, este specific fantomelor.