Pînă să ajungă socialist, dar mai ales după aceea, Vasile Morțun a fost strașnic de bogat. Fiu al unei familii bogate, cu trei generații de bogătași în arborele genealogic, Vasile a deținut pînă la moarte moșii, imobile și bani a căror risipire a depășit puterile moștenitorilor săi. Socialismul l-a contractat cu prilejul unor studii neterminate la Bruxelles și la Paris, unde a înființat reviste și s-a lăsat tîrît în cercuri de idei revoluționare. Inteligent, poliglot și cu un remarcabil simț artistic, tînărul Morțun s-a lămurit repede cum stă treaba cu inegalitatea socială, cu distribuția drepturilor și a banilor, cu limitele libertății individuale și ale discursului politic. A îmbrățișat repede cauza săracilor fără să le adopte și sărăcia, și s-a dedicat unei munci idealiste care i-a năucit pe toți colegii lui de generație.
Înainte să ajungă la Bruxelles și la Paris, Vasile a studiat la Institutul Academic din Iași, unde l-a avut profesor de germană pe tînărul Eminescu. Pe lîngă germană, Mihai Eminescu ținea și lecții libere de filozofie, le vorbea elevilor despre justiție socială, despre revoluție și geniu, și, poate, despre dragostea neîmpărtășită a aștrilor pentru femei ușoare ca Veronica Micle. Elevul Morțun a fost copleșit. Nu mai văzuse o asemenea intensitate a ideilor noi, o asemenea smulgere din gîndirea conservatoare. S-ar putea zice că Eminescu i-a deschis mintea către socialism și l-a lecuit de relații trecătoare cu femeile.
Vasile s-a căsătorit cu fata unor negustori bogați din Roman și a revenit în țară fără licență, dar plin de energie revoluționară. A condus reviste la București și Iași, a intrat în Partidul Socialist și a participat la manifestații încheiate cu bătaie. A luat socialismul în serios și n-a șovăit deloc să-și deschidă portofelul pentru cauză. A ajutat proletariatul în formare, a cheltuit bani pe mișcările muncitorești, a investit în țărănime și a finanțat reviste de stînga. A încercat să facă din Partidul Socialist ceva care să conteze, dar n-a reușit. Spiritul lui pragmatic, nerăbdător să vadă lucruri întîmplîndu-se, s-a tot izbit de ideile prea radicale ale colegilor de partid. Așa că a înființat Gruparea Generoșilor și a trecut cu ea la PNL. PNL a știut să-i aprecieze calitățile. L-a făcut deputat, senator și ministru pînă la sfîrșitul vieții.
Vasile Morțun a luptat neobosit pentru votul universal și reforma agrară. A luptat și în războiul din 1913 din Bulgaria, unde s-a înscris voluntar și unde n-a luptat aproape nimeni, și a fost avansat pe cîmpul de luptă la gradul de sergent. A fost, fără discuție, cel mai bogat și mai influent sergent din istoria României, chiar dacă nu la fel de cunoscut ca Sergentul lui Vasile Alecsandri.
La ambele Consilii de Coroană – și în 1914, și în 1916 –, Morțun a fost prezent în calitate de ministru PNL și a susținut războiul de partea Antantei. A editat integral opera lui Eminescu, și-a trimis colecția de tablouri în Rusia fără s-o mai poată recupera vreodată și a anticipat apariția Uniunii Europene. A publicat versuri, piese de teatru și proză de care nimeni nu-și mai amintește azi. A murit în 1919 la moșia sa din Broșteni și a fost înmormîntat într-un cavou care poate trece ușor drept palat.
1.755 de vizualizări
DA, E CORECTE AFIRMATIILE!!! cultule!