În Guvernul României, ambulanțele trec în viteză între ministere, brancardierii se reped să ia cu targa cîte un ministru și sînt contramandați chiar cînd ajung la ușă, trimiși la alt minister, contramandați iar și tot așa, zi de iarnă pînă-n seară. Problema cea mare e că încă nu s-a stabilit exact cine are dreptul să pună diagnosticul, să declare boala și să prescrie tratamentul. DNA-ului i s-a ridicat temporar dreptul de practică în domeniu, pentru că are tendința de a lucra în baza unor dosare care țin cumva de trecut, or nu e frumos să aduci în lupta asta chestii făcute în guvernarea de anul trecut, pentru că ar fi un avantaj competitiv nemeritat pentru ăia care anul trecut n-au fost la guvernare. Ca și în cazul altor boli, atunci cînd nu pot presta medicii acreditați, din varii motive, se apelează la paramedicii din SRI sau SIE.
Miza, amînată o vreme din cauza precarității guvernamentale și a pandemiei, este privatizarea. Doar că aici se bat două școli de gîndire complet diferite. Pe partea de energie și întreprinderi de stat, școala Năsui, pe model franco-german, nu se pupă cu școala americană a lui Cîțu, reprezentată în teren de Popescu. Tot școala lui Cîțu impune o privatizare diferită a Sănătății față de școala lui Voiculescu, de aici și neînțelegerile din ce în ce mai dese între miniștrii PLUSR și premier, via miniștri sau consilieri PNL.
Luni, la ședința informală de guvern, cam cu jumătate de gură, premierul a încercat o aliniere a programelor de privatizare, la rugămintea președintelui, care a transmis, de pe pîrtie, că s-a săturat de tergiversările astea și de luptele dintre școlile de gîndire, că loviturile astea mai sînt de dat și să le dea mai repede, că vrea și dînsul să plece la case.