Pentru că nu mai poate băga joja la postul lui Maricel Păcuraru, să verifice care e nivelul de iubire pe care i-o poartă oamenii, întâiul șomer al țării a luat bodyguarzii după el și s-a dus personal la târgul de legume de la Izbiceni, județul Olt. Mulțimea, o parte adunată de AUR, alta aflată acolo la cumpărături, l-a primit cu multă căldură. S-a strigat „Căline, Căline, poporul te susține!”, s-au gustat legume românești adevărate, s-a ținut discursul consacrat, cu toate tâmpeniile clasice repetate obsesiv de piticul providențial. Omul s-a uitat la roșii ca la niște odoare dacice, a pipăit castraveții ca pe niște dovezi ale continuității noastre milenare și a explicat că vinetele noastre au vibrație mai bună decât cele de import, pentru că au crescut pe pământ sfânt, udat cu lacrima, sângele țăranului și binecuvântat de prostia strămoșilor. La Izbiceni, pe lângă legume-fructe, s-a vândut din nou iluzia că salvarea națională stă într-un dereglat mintal suflecat la cămașă.
E mereu frumos, totuși, să-l vezi pe Călin coborând în popor, printre tarabe, unde ardeiul capia nu pune întrebări incomode. Acolo ceapa tace la fel de respectuos ca Anca Alexandrescu în timpul mariajului lor din interes politic, iar varza, deși are mai multe foi decât programul lui de guvernare, nu-l contrazice vreo clipă. În târg, guru se simte în siguranță. Poporul îl aclamă, huidumele de la pază îl ocrotesc, telefoanele filmează, live-urile curg pe TikTok, platforma lui preferată. De când nu mai are la dispoziție studioul Realitatea, Georgescu umblă prin țară ca un candidat post-electoral. El n-a terminat campania, ea continuă neîncetat, ca revoluțiile comuniste. Călin Georgescu nu merge prin țară ca să afle ceva. Îl doare-n cur de toată lumea, am curaj să bag mâna-n foc pentru asta. Merge ca să i se confirme că e așteptat, iubit, că e necesar, că fără el țara se ofilește ca o legătură de leuștean uitată la soare. El nu caută indivizi, caută turme, mulțimi. Nu îl interesează dialogul, el vrea să-și audă ecoul. Târgurile sunt perfecte pentru asta. Au zgomot, țărănie și dezordine, încât orice propoziție rostită de el sună a revelație. Și dacă întreabă cât e kilul de bostănei, tot se găsesc zece imbecili care să creadă că a rostit vreo cugetare adâncă.
Deocamdată, Călin Georgescu a pierdut platoul, dar a câștigat piața. A pierdut-o pe moderatoarea militantă și mieroasă Anca, dar nici printre tarabe nu se simte rău. De fapt, cred că ăsta e adevăratul lui habitat politic. Poate când o ajunge președinte va conduce țara din Piața Obor.