M-am amuzat acum două săptămîni citind comentariile furioase și agramate stîrnite de textul despre inutilitatea dublării orelor de sport. Pe scurt, că poate ați uitat: orele sînt ținute românește, de profesori români, la fel de dedicați ca și restul cadrelor didactice care scot an de an generații de analfabeți capabili să pice Bac-ul. Sigur, există și excepții, inși care chiar pun suflet în ceea ce fac. Dar, la fel de sigur, nu ei au făcut spume la gură în timp ce-și vărsau nervii pe Facebook. Nu ei au urlat la pagina de gazetă. Și nici nu i-au pus absent nemotivat.
Revenind la problema puștilor care rup topurile europene din cauza șunculiței în exces, e deja evident că jumătate din rezolvare e în altă parte. Da, sportul e bun, dar nu e nici pe departe destul. Nici măcar în cazul absurd în care – în România – orele de sport s-ar face cum trebuie și, în afară de asta, puștimea ar presta activități similare și în timpul liber. Luați-o pe Simona Halep și hrăniți-o cu șaorma învelită în pîine și cartofi prăjiți. N-ar mai pierde nici un meci, pentru că orice minge ar ricoșa din ea, fără să mai treacă fileul. Luați-l pe Usain Bolt și băgați-i pe gît pizza cu topping de gogoși cu ciocolată. Va trece primul linia de sosire, pentru că, la primul pas, pista se va răsuci brusc în sus și ceilalți alergători vor fi aruncați în aer. Apropo, nu întrebați unde au dispărut. Mai ales dacă Bolt se scobește elegant între dinți cu bățul ștafetei.
În fine, ați prins ideea. Dublați orele de sport și fiți mirați că ăia micii n-au slăbit deloc după trei luni, deși se vede clar că sînt cinstiți și consumă calorii. Croissante cu ciocolată, snacks-uri, merdenele și degetele colegului de bancă, pentru că e vară și înghețata s-a scurs pe mîini.
Dacă întrebați un nutriționist, veți fi asaltat de povești apocaliptice, începînd cu chioșcul de lîngă școală care detonează terorist bombe calorice și terminînd cu toate formele de carbohidrați care, dacă nu poartă semnul fiarei, atunci zahărul din ele sigur o face. Nimeni nu spune să vă lăsați mustață dubioasă și să urlați la copii: „Achtung! Dulciuri verbotten!”. Adică n-aveți decît, sigur va funcționa interdicția totală. Eu vin dintr-o țară unde porcii zboară și băștinașii ăia m-au asigurat că n-au avut probleme. Dar puțină moderație, niște vizite lipsă pe la fast-food și, în general, „Nu mai băga pe gît zahăr învelit în zahăr și umplut cu zahăr sau, dacă bagi, oprește-te după primele kile!” dau rezultate.
Dacă ministerul chiar ar dori să rezolve problema obezității din curtea proprie, atunci perpetua reformă ar include și niște ore în care puștimea să fie învățată ce, cum și cînd să mănînce. Nu neapărat din clasa I (deși poți să-i înveți chestii de bun-simț încă de pe-atunci, sînt copii, nu tîmpiți). De la o vîrstă la care pot pricepe cum funcționează procesul de digestie, ce-s alea proteine, lipide și glucide, cum se plasează strategic prin corp și, în general, cum funcționează lucrurile. Știu, programa școlară e deja aglomerată. Nu spune nimeni ore în plus. Spune ore alternative. Poți să sacrifici două ore de biologie într-un an. N-a murit nimeni pentru că n-a apucat să învețe importanta lecție despre reproducerea la piciorul-cocoșului. Hai să presupunem că n-a folosit prezervativul și că albina aia era o bagaboantă.
Sau, și mai practic, ora de religie ar putea fi înlocuită complet într-un an cu un curs de nutriție. În definitiv, și nutriționiștii promovează un soi de post, deci e în regulă.
Dar hai să revenim la realitate. Singura chestie legată de acest subiect pe care o va promova vreodată un ministru al Educației va fi una strict politică. Adică o dietă de mîncat căcat.