Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Proza vieţii

Zoom Proza vieţii

Printre cărţile anului ce stă să se încheie se numără, la capitolul Proză, volumul lui Petre Barbu, de „schiţe şi nuvele”, Pînă la capătul liniei. Ce fel de proză?

Una care îşi refuză, în cele mai bune texte, artificiile compoziţionale ale postmodernismului „optzecist”, pentru a risca în alt mod. Petre Barbu apropie maximal proza de publicistică şi publicistica de viaţa pe care el însuşi a dus-o şi o duce în spinare. Prozatorul şi-a scris textele în rubrica lui din Adevărul şi a pus, în ele, lucrurile pe care le cunoaşte şi oamenii care-i sînt apropiaţi. Un tată care a murit, o fetiţă pe care o duce la şcoală, o mamă bolnavă de cancer, un fost prieten revăzut după mulţi ani – lucruri şi personaje din acestea.

Ni se întîmplă multora să fi avut un om apropiat care nu mai este şi la care ne gîndim în cele mai neaşteptate momente. Ne-am rugat atît să nu moară X şi n-am avut puterea să mai plîngem atunci cînd X, totuşi, a murit.

Ni se întîmplă multora să vedem cum timpul trece şi răceşte relaţii de prietenie ce păreau veşnice. Ştim cum e să te întîlneşti cu un fost prieten şi, după cîteva vorbe de circumstanţă, să realizezi că n-aveţi ce vă spune.

În fine, ni se întîmplă multora să ne dorim pentru copiii noştri ceea ce noi, copii, nu am avut; şi să „răzbunăm”, prin răsfăţarea lor dincolo de margini, episoadele în care ne călcam în picioare pentru un kil de banane.

Acest „ni se întîmplă multora” este pus de Petre Barbu în termenii săi şi într-un stil de o simplitate îndelung lucrată. Trebuie să fii foarte bun, realmente foarte bun prozator, ca să poţi să scrii aşa: „De fiecare dată cînd aștept pe cineva să coboare dintr-un tren, în Gara de Nord, am o vedenie. O zăresc coborînd din vagon, ca atunci cînd a venit să se opereze. Era atît de fericită că o așteptasem în gară. Parcă zburase să mă îmbrățișeze. Și doar vorbisem la telefon, știa că o aștept, atunci de ce era atît de fericită? Eu știam că are cancer, ea nu știa că va fi operată de cancer. Mă luase de braț și iritarea mi se lipise de suflet. Mă enervase agitația ei, trăncăneala ei, lumina ei, bucuria că se operează și că va prinde suta de ani. Sau știa că are cancer? Vedenia din Gara de Nord se topește repede, iarăși am confundat-o, și doar au trecut atîția ani de-atunci!”.

Fără viaţa şi moartea din ea, proza nu e proză, te-au învăţat ruşii şi îţi reaminteşte Petre Barbu.

Exclusiv online

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint