Ca un samurai gras, PSD se zbuciumă sub apăsarea codului Bushido din Kiseleff 10. Vrea să pună capăt „acestei situații“. Situația e următoarea: Bolojan face ce-l taie capul, fără să-i pese că PSD reprezintă 45% din procentul coaliției.
Așa s-a ajuns la idea unui harakiri politic de stînga. Pesediștii vor să iasă de la guvernare dacă Bolojan nu pleacă. Sau, într-o variantă mai pașnică, dacă Bolojan nu renunță la tăieri, nu acceptă pachetele sociale și investiționale propuse de PSD. Și, desigur, aici e cuprinsă și dorința de a scăpa de USR. Pentru asta, Sorin Grindeanu a fost împins de partid să organizeze consultări cu organizațiile din cele opt teritorii. Iar pesediștii din țară au votat și continuă să voteze pentru ieșire.
În principiu, PSD are dreptate. E partidul care a cîștigat alegerile și, cu toate astea, a acceptat să nu dea premierul, să cedeze ministerele importante, să voteze pachete de măsuri de austeritate, să fie ignorat de Bolojan pentru ca, la sfîrșitul zilei, să piardă electorat. Toate astea sînt adevărate, dar PSD a acceptat cu bună știință, de bunăvoie și nesilit de nimeni. Acum e deja tîrziu pentru regrete și cu atît mai mult pentru nervi. Acum, plecatul de la guvernare e inutil și periculos. Să mergi în Opoziție pentru te înfrumuseța în fața electoratului e ca și cum te-ai bărbieri cu o sabie ninja țopăind.
Ce e de făcut în Opoziție? Nimic. Acolo locul e ocupat de AUR. Suveraniștii sînt mai agitați, mai vocali, mai odihniți. Nu sînt moleșiți (deocamdată) de averi și de combinații. PSD s-ar vedea greu din lanul de geți furioși, gata să zbiere, să se tăvălească, să țeasă intrigi, să răscolească rețelele sociale, să scoată oameni în stradă. Apoi, dispare accesul la resurse, dispar banii pentru primari – cea mai mare armată de primari din țară. Dispare accesul la contracte, la sinecuri, la consilii de administrație, la nepotism, la amante plătite din banii poporului. Dacă PSD pleacă de la putere, devine pradă ușoară pentru procurori. De altfel, e greu de crezut că vor pleca înainte de a se fi numit procurorii. Doar n-au dat degeaba atîtea ministere grele la schimb cu Ministerul Justiției! Nu mai pomenim despre pierderea capacității de negociere pentru șefii Serviciilor.
Cum va crește PSD în Opoziție? Există un proiect, o schemă, o strategie? Un plan B? Greu de crezut, de vreme ce nici măcar planul A n-a existat. De ce să crească în Opoziție un partid care, după ce a luat voturi de la electoratul care l-a trimis la putere, el pleacă de la putere, lăsîndu-și alegătorii la cheremul lui Bolojan?
Oricare dintre cele patru partide din coaliție pățește la fel dacă merge în Opoziție. Oricare dintre ele cade în irelevanță. Oricare comite un gest de sinuciderea politică. Singurul cîștigător într-un scenariu care duce PSD în Opoziție e Bolojan. El își consolidează poziția și poate înăbuși revolta neconcludentă a grupării Thuma-Hellvig. Poate recrea liniștit o majoritate fără PSD și fără AUR, căci rezerva de traseiști, de acoperiți și de mari caractere din Parlament e inepuizabilă. Bolojan poate chiar crea și acel pol de dreapta cu USR, care, cu vremea, poate deveni partidul necesar candidaturii la președinție.
Dacă i-ar păsa cît de cît de viitorul său politic, PSD n-ar trebui să plece din coaliție cîtă vreme nu are un plan clar de creștere în Opoziție, altul decît sondajele umflate de Pieleanu și CURS. Mai ales că și Nicușor, și Bruxelles-ul îi cer să stea la guvernare. Dar dacă, totuși, va pleca și va insista să-și taie burta, Bolojan îl așteaptă cu sabia ridicată.