PSD e într-o situație nefericită pentru el, ca partid: deși e cel mai mare partid din România din toate timpurile (după PCR, desigur), n-a reușit să dea decît un singur președinte, pe Ion Iliescu. E drept, de trei ori, dar asta nu mai contează. Din 2000, PSD n-a mai câștigat alegerile prezidențiale și n-are nici o idee viabilă cum ar putea face acest lucru în 2019, pentru că nu știe pe cine să trimită pe buletinele de vot.
Dragnea ar fi opțiunea președintelui partidului, dar este nesigur că Dragnea nu va avea, la momentul prezumtiv al depunerii candidaturii, impedimente de natură juridică, numai bune să-l împiedice să candideze pentru vreo funcție publică.
Opțiunea aripii reformatoare a noii Securități ar fi Liviu Pleșoianu, care și-a anunțat deja, de capul lui și al prietenilor, candidatura. Numai că prezența în studiourile TV nu asigură nici măcar susținerea în partid, cum împingerea din spate din partea lui Pieleanu nu asigură decît găuri în buget, la momentul oportun.
În fine, tabăra din ce în ce mai mare anti-Dragnea ar vrea ca pe afișele prezidențiabile ale PSD din toamna viitoare să zîmbească larg Gabriela Firea. Ceea ce ar scoate la vot toți bucureștenii. Mulți ar vota cu ea doar ca să o vadă cît mai departe de Primărie, dar asta nu-i dă prea mari șanse de succes.
Așadar, deocamdată, PSD nu are un plan A, învîrtindu-se bezmetic pe lîngă planurile D, F și P. Așa că n-ar fi exclus ca, în noiembrie 2019, cel mai mare partid să meargă, pe șest, pe planul I – mandatul doi, ceea ce ar aduce liniște în țară și tacite rezolvări penale în zonele cu adevărat interesate de libertate.