Pe măsură ce trece timpul, candidații corupți din campaniile precedente par mai credibili și mai corecți decât oamenii dintre care avem de ales acum. În 2004, Băsescu se lamenta că românii sunt blestemați să aleagă între doi comuniști. Acum, toată lumea spune că în urmă cu zece ani au ajuns în turul doi două lumini, cu care nici nu se compară ăștia care se cer la Cotroceni începând cu luna decembrie.
Pare o constantă în parcursul intern al tuturor mafioților. Pe măsură ce trece timpul, furăciunile și micile lor abjecții devin tot mai previzibile și mai de înțeles. Este, deci, mai ușor să-i tolerezi. Mereu, ei sunt înlocuiți de hoți tineri, care calcă legea în picioare prin metode inovatoare, care par a sfida un cod al onoarei instituit de leprele vechi. Iar atunci când îi vezi, invoci vechile modele, ale căror moduri de a fi corupt au devenit a doua natură a societății. Peste cinci ani, Șova o să fie privit ca un tip nesimțit, agresiv și cam fraier, dar cu demnitatea lui, deoarece va fi știut când să fie nesimțit, agresiv și fraier. O să zică lumea: ”Băi, ce tip era Șova! Cât de demnă era prostia lui, cât de utilă societății nesimțirea lui agresivă! Nimeni nu părea atât de lord când se făcea de căcat și se pișa toată presa pe el”.
Uitați-vă numai la Iliescu. Acum e un bătrânel simpatic și inofensiv, care scoate cărți anoste și vorbește dezinvolt despre tinerețea lui sovietică. Un politician complet, ”cu ideologie”, un model la care suntem chemați să ne întoarcem. Pentru mai toată lumea, adevăratele bestii sunt politicienii activi în momentul ăsta, deși nici unul dintre ei n-are pe conștiință oameni morți la revoluție sau vreo mineriadă sângeroasă.
Prin altceva se disting însă candidații de anul ăsta. Par toți extrem de superstițioși. Ca niște mirese înainte de nuntă, pare că se tem să se vadă între ei până-n alegeri, crezând că acest lucru le-ar aduce ghinion. Niciodată atât de mulți oameni nu s-au evitat atât de mult între ei, doi câte doi. Cred că va veni ziua de 2 noiembrie și singura întâlnire electorală pe care o vom vedea va fi între William Brânză și tipul ăla pe care nu-l cunoaște nimeni și care candidează din partea unui partid socialist obscur. Și nici măcar nu ne vom da seama că a avut loc confruntarea electorală, pentru că nu știm cum arată tipii ăștia doi. Oricum ar fi, însă, peste câţiva ani cineva îi va da drept exemplu de politicieni adevărați, oameni de stat care au marcat destinul acestui popor. Brânză, ce tip!