Războiul din Ucraina a obligat statele din estul Europei să se trezească din letargie și să se apuce serios de pregătirea armatelor pentru cazul că Putin și-ar extinde imprecizia rachetelor și pe teritoriile altor țări. Polonia și statele baltice au accelerat înzestrarea și pregătirea trupelor, au pregătit apărarea civilă, efectivele paramilitare, au făcut legi pentru ceea ce s-ar numi garda națională și au adus la zi categoriile incorporabile.
Cehia și-a comandat tancuri germane și artilerie franțuzească, Slovacia primește o escadrilă F16, iar Ungaria își antrenează armata intensiv. Toate aceste state și-au repornit producția de armament și muniție și au parteneriate cu investitori occidentali pentru a dezvolta echipamente de standard NATO.
În schimb, România stă cu mîinile în sîn. În clasamentul Global Firepower, care evaluează capacitatea militară a 145 de state, România a coborît de pe locul 38 pe locul 47. Explicația zace în lipsa aproape totală de inițiativă și de acțiune a Guvernului și a Președinției. Cu războiul la frontiera terestră și cu valurile flotei ruse măturînd Litoralul, România n-a făcut nimic altceva decît să organizeze ceremonii de primire a soldaților americani, francezi, olandezi și belgieni la Cincu și Kogălniceanu, în cele două tabere unde soldații străini tremură de frig și angajații români fură motorină.
Industria militară internă e în paragină avansată, cu cîteva slabe pîlpîiri pe sectorul de muniție și cu două-trei scîntei la producția transportoarelor blindate Piranha. Moralul și spiritul de corp ale armatei române zac îngropate pe pîrtia de schi a comandantului suprem. Incorporabilii au plecat definitiv în Spania și Italia, iar în tranșeele României au rămas doar articolul 5 din tratatul NATO și facturile la energie.
Această performanță e atinsă, trebuie subliniat, de o țară aflată sub comanda unui general de infanterie, sub dominația unui număr impresionant de generali MApN, SRI, SIE, SPP, STS și care beneficiază de serviciile parlamentare, executive, judiciare și mediatice ale unei armate la vedere de ofițeri acoperiți. România pute de militărie, e așa de înțesată de gradați la toate nivelurile de decizie și influență, încît ar putea să poarte ea însăși chipiu și epoleți.
Cu toate astea, e cea mai nepricepută și delăsătoare țară în materie de apărare națională. Ratează oportunitățile strategice, tactice și industriale care s-au născut în urma conflictului din Ucraina cu aceeași precizie cu care ratează fotbalul românesc orice calificare în etapele superioare. Oamenii care o conduc, cei care conduc armata, cei care merg la rarele ședințe CSAȚ nu fac absolut nimic din ceea ce ar trebui să facă, lasă să treacă pe lîngă ei ocazii și momente, pun în pericol securitatea națională și își văd de ale lor ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Bugetul Apărării a fost crescut la 2,5%, dar acești bani nu merg acolo unde e nevoie de ei, adică la înzestrarea și modernizarea inteligentă a armatei, ci sînt păstrați pentru organizațiile PNL și PSD din teritoriu. Căci în clasamentele internaționale cu privire la îndestularea baronilor, România e de mult pe podium.
Asa se intimpla cind o tara e condusa de diletanti, hoti si analfabeti. Daca maine intra rusii in Romania primii care fug in Germania, Italia si Spania sint genaralii cu stelele lor cu tot. Oare de ce a fost un asalt general pentru cereri de pasapoarte cind a inceput razboiul din Ucraina?
Bine, pe hartie Romania are, daca nu ma insel, sapte sisteme de rachete Patriot, platite in full. In realitate, are unul singur, si ala fara „upgrade”. La fel si alte dotari achitate catre prietenii nostri occidentali, care iau fericiti bani romanesti, dupa care „doneaza” echipament catre vitejii ucrainieni si pe noi ne lasa sa asteptam. Dar na, mai simplu sa dai vina doar pe valetii lor damboviteni in loc sa remarci sursa problemei si a coruptiei.