Cînd se plimbă pe la căpătîiul artiştilor, statul român tresare mai puţin decît tresare un eunuc la vederea Simonei Sensual. Actorii mari care încă n-au murit se zbat în mizerie sau boală, izolaţi în case fără încălzire, internaţi în azile, doborîţi de diagnostice greşite. Filmul, teatrul, muzica şi artele plastice au încetat de mult să mai intereseze statul şi zac abandonate, cu tot cu oameni, în debaraua nepăsării oficiale. Artiştii României se produc pe salarii de nimic, trăiesc din mărunţiş, visează de pe-o zi pe alta. Pentru ei, cămările statului sînt zăvorîte. Dar nu chiar pentru toţi.
Ungurul Andras Istvan Demeter, preşedintele Societăţii Române de Radiodifuziune, e prieten la toartă cu românul Alexander Hausvater, acel regizor care „a pus cătuşe florilor“, dezbrăcînd, pe scenă, actorii de la Odeon. Prietenia lor a dat roade artistice şi radiofonice, dar numai după ce a fost zdravăn stropită la rădăcină cu bani de la stat. S-a născut „un proiect inedit, original şi avangardist pe piaţa media, care sparge bariera formatului radio“. Numai că, înainte să spargă bariera formatului radio, proiectul a spart conturile Radioului public. Hausvater a primit de la Demeter un contract de peste 80.000 de euro pentru a regiza Studio65, un foileton cu 21 de episoade, botezate docu-dramă audio, dar asta numai fiindcă cuvintele „penibil“ şi „ridicol“ erau plecate la o nuntă de ţigani. Am ascultat cîteva dintre episoade şi le-aş spune direct „nişte labe“, dar prefer să spun că au spart bariera formatului radio fără să plătească cioburile. Pe lîngă banii lui Hausvater, proiectul avangardist Studio65 mai are de plătit şi texte, voci, editare, promovare. În schimb, Radio Bucureşti FM, canalul care a difuzat aceste prostioare cu buget de Titanic, are, numai în ultimul an, o scădere de 35,5% în market share.