Radu Anton Roman, inițiatorul Fasoliadei naționale

În articolul de săptămîna trecută am făcut puțină arheologie a memoriei colective și am stabilit următorul fapt: obiceiul ca, de 1 Decembrie, să se împartă fasole „la tot poporul” a fost instituit de către PRO TV, în preajma anului 2000. Era perioada în care televiziunile se întreceau să scoată oameni în piața publică (fără teama că le scade audiența din fața ecranelor). Era perioada în care PRO TV-ul devenise principalul canal de propagandă al noii orientări occidentaliste (țineți minte campania PRO NATO, marcată cu logoul trustului călare pe sigla alianței?). Fasolea, ca mîncare cazonă, lega trecutul glorios al Oștirii cu viitorul nord-atlantist al acesteia, într-un mod vesel, popular, festiv-carnavalesc. Nu în ultimul rînd, era perioada în care statul român, încă nedezmeticit după Decembrie ’89, tot bîjbîia în căutarea unor noi simboluri și ritualuri, capabile să stîrnească și să închege participarea populară la Ziua Națională pe stil nou. Adică 1 Decembrie. Adică data Marii Uniri din 1918. Adică, nota bene, data înființării PRO TV-ului.

Le mulțumesc celor care s-au oferit să mă ajute în reconstituirea faptelor, în vederea unui studiu mai amplu. Îi datorez analistului media Iulian Comănescu, fost angajat PRO în perioada aurorală a postului, datarea precisă a primului an de „fasoleală” – 2001.

Este perioada de glorie a lui Radu Anton Roman, epicureanul gastronom care a contribuit covîrșitor la reorientarea opiniei publice spre trend-ul tradițional-autohtonist, resimțit pînă azi, la nivelul întregii societăți de consum. Emisiunea Bucătăria lui Radu a fost poate show-ul culinar cel mai iubit din România, demn de invidia celor care, astăzi, se căznesc cu francizele de import ale unor concursuri isterice și alienante, unde mîncarea e pretext de vrajbă. Dimpotrivă, Bucătăria lui Radu era un prilej de comuniune, de mare unire națională împrejurul blidului comun (care, simbolic și telescopat metonimic, este însăși România). La 1 Decembrie 2001, alături de mămoasa Doamnă Teo, maestrul Radu umple primul blid cu iahnie populară, „mîncare pe care PRO TV-ul a ridicat-o la rang de simbol”, după cum marchează Andreea Esca la știrile serii, desăvîrșind ritualizarea, în calitate de primă vestală a templului. În duplexul realizat ad hoc între studioul știrilor și amenajarea outdoor a Fasoliadei, Teo amintește, post festum, că „de 1 Decembrie (…) noi am instituționalizat ciolanul pe fasole”. Noi, adică PRO TV-ul, se înțelege. Mai reținut în emfază, Roman îi recomandă unei gospodine, care tocmai cîștigase un mare ciolan, să îl țină pentru gătit de apropiatele sărbători. (Înregistrarea e disponibilă în arhiva stirileprotv.ro.)

Aici, maître Radu pare să moduleze festivismul, cu un gînd către mulțimea de români care, de 1 Decembrie, tocmai postesc. Ciolan taman în postul Crăciunului – pare să fie singura inadvertență a acestei mari lucră(tu)ri de mitizare madiatică. Faptul că, de la un an la altul, iahnia cu ciolan s-a „instituționalizat” (vorba Escăi) mai dihai, impunîndu-se ca o pomană festivă a Primăriilor, a Consiliilor Județene sau a partidelor, ne spune că mica hibă ajunală nu pare să fi contat.

Închei prin a le mulțumi și hater-ilor, care s-au repezit să riposteze că fasolea festivă era un fel de dinainte de ’89. Nu mă învrednicesc să-i corectez. Însă profit de prilej ca să amintesc că ambele sărbători legale ale României socialiste aveau mîncarea lor cvasi-oficială. De 23 August, sărbătoarea națională, se mîncau faimoșii „mici de după defilare”. (Studiile dedicate patrimonializării micului ar trebui să țină seama de acest ritual pus la cale, mai mult sau mai puțin tacit, de regimul comunist.) În schimb, de 1 Mai, sărbătoarea internaționalistă a Muncii, „se dădeau” cremvurști. Tot după defilare, la muncitoreasca ieșire la iarbă verde „de Armindeni”…

Fasolea decembristă vine după paradă. PRO-ul nu a descoperit o nouă mîncare: iahnia e un fel vechi, se știe. Meritul PRO-ului este că a reușit, în mare măsură și datorită geniului lui Radu Anton Roman, să o „cadreze perfect”.