Regizorul Radu Gabrea. Președintele MECEFF Radu Gabrea.
Reporter: Cînd simțiți că vă iese filmul? Exemplificați cu Prea mic pentru un război atît de mare, Lindenfeld etc.
Radu Gabrea: Foarte tîrziu! Prea mic pentru un război atît de mare, ca și Dincolo de nisipuri, cele două filme făcute în România, au fost violent masacrate de cenzură și de “cerințele politice”. Din fericire, în ambele filme a rămas o substanță care le-a asigurat “valabilitatea cinematografică”, aș numi-o eu, care le-a garantat un suces internațional, începînd cu prezentarea lor la Cannes, la celebra “Quinzaine des Réalisateurs”, născută după mai ‘68, ca expresie a revoltei tinerei generații de regizori francezi împotriva establishment-ului. Îmi dau seama, de fapt, după ce particip la multe, foarte multe vizionări cu public ale filmelor mele, de succesul lor. Tîrziu, capăt un fel de confirmare. Care atunci este chiar, pentru mine, valabilă!
Rep.: Cît au contat, pentru imaginarul dvs. creator, condamnarea politică, plecarea în Occident?
R.G.: Nu îmi dau seama cît, în procente, pentru imaginarul meu creator, au contat. Acum, după ani buni de meserie, am ajuns în sfîrșit la convingerea că am ceea ce se cheamă talent pentru acest meșteșug. Evident, pușcăria a jucat un rol, ca și plecarea mea în Occident, ca și contemporaneitatea cu Stalin, care m-au format ca cineast. Rămas aici, aș fi sfîrșit fie ca Mircea Săucan, regizorul cu destin tragic pentru că l-a adorat pe Dovjenko și făcea filme poetice, fie ca un regizor oficial, mîncător de rahat pe placul Puterii. Evadarea în Germania – eu fiind unul din puținii regizori din Est care au trăit ani buni numai din cinema în țara de adopție, realizînd trei lungmetraje, un film-mamut de patru ore pentru ZDF, devenit film cult, prezent și azi, la douăzeci de ani de la realizarea lui, în memoria spectatorilor germani ai ZDF, o comedie de 95 de minute, filmul Un bărbat ca Eva, închinat marelui regizor german Rainer Werner Fassbinder, care este și azi un film cult în spațiul anglo-saxon – a fost evident benefică.
Rep.: Ce-nseamnă MECEFF pentru Radu Gabrea?
R.G.: MECEFF “7+1” înseamnă continuarea unei pasiuni a mele pentru ceea ce se cheamă “răspîndirea culturii cinematografice” într-o țară care, din nefericire, a fost total lipsită de așa ceva. În dosarul meu de urmărire de la CNSAS, unde eram numit Găvănescu, “organele de stat” au considerat că “vinovați” pentru cariera mea de cineast au fost Alexandru Ivasiuc și Ecaterina Oproiu, care mă plătea, vezi Doamne, pentru colaborarea mea la revista Cinema. Tovarășii au dreptate! Iar celor doi, unuia post-mortem, le mulțumesc!
