Victor Ponta s-a întors la Palatul Victoria cu un plan politic surpriză. Surpriza constă în nimic, adică în neefectuarea nici unei schimbări în configurația postului de premier. Postul va rămîne ocupat de făptura sa proprie, iar cabinetul o va ține langa ca și pînă acum: Codul Fiscal și salariile bugetarilor. Ponta și sfătuitorii lui au ambiția să termine sezonul politic 2016 pe picioare. E un plan rațional, ba chiar realist, care se bizuie pe cele cîteva rezultate certe ale mandatelor Ponta, dar mai ales pe groaza de instabilitate a tuturor părților implicate într-o schimbare de guvern. Oprea se teme că pierde ceea ce ar putea cîștiga la alegeri alături de PSD, PNL se teme de ura stîrnită de colegii lor pedeliști într-un guvern Predoiu, PSD se teme să treacă în opoziție, Iohannis se teme de erodare dacă ar guverna cu guvernul său, iar deputățimea și senatorii se tem la grămadă de pierderea, prin anticipate, a finalului de mandat.
În colțul roșu, însă, stă DNA, căruia insistența lui Ponta îi crește adrenalina. Odată imprudența de a ataca judiciar un premier comisă, reputația instituțională a DNA e la mare risc. Dacă totul se dovedește a fi insuficient pentru a justifica o acțiune decisivă împotriva numărului doi în stat? Dacă Ponta cîștigă dosarul Șova? Dacă abuzul în serviciu se va dovedi prea subțire ca să scoată o condamnare, fie ea și după ani? Atunci DNA se va confrunta cu o posibilă acuzație de puci judiciar, iar asta sună ca dracu’.
Așa că la DNA există o singură abordare: intensificarea presiunii, bombardarea lui Ponta cu noi și noi dosare, deschise sub imperativul scoaterii din joc. Odată făcut să demisioneze, Ponta poate fi expus la mai multe tipuri de tir judiciar, adică procurorilor li se pot alătura judecătorii. Fără să fie cel mai mic dubiu de imparțialitate, șansa statistică de a fi agățat crește. Cu atît mai mult cu cît dubii se găsesc cu carul.