Rămînem buni la trînta strămoșească

Căci alte mijloace de luptă se pare că nu ne dorim. După cum s-a văzut și la recenta expoziție de armament de la Romaero, Black Sea Defense & Aerospace, mai-marii țării au trecut pe la standuri, au debitat aceleași fraze de lemn și s-au întors la campania electorală. Memorandumuri serioase nu s-au semnat, contracte nici atît, au fost doar poze și zîmbete electorale.

Într-un fel, e bine. Căci, după cum arată concluziile războiului din Ucraina, nici nu mai știi ce arme să alegi. Rachete Patriot avem, dar ele nu prea mai fac față războiului electronic. De-aia o să dăm și altora. La fel, Himmars, despre care ucrainenii zic că rușii le doboară în proporție de 90%. Tancuri Leopard nu e cazul să cumpărăm, că ucrainenii abia le-au retras de pe front. Au retras și Abrams-urile grele, dar din astea am cumpărat deja. Le-am luat avantajos, la preț dublu, tocmai fiindcă nu le ține nici un pod județean.

Nici vorbă să producem în țară tancuri, obuziere, muniție, puști automate de infanterie, drone navale sau fregate în colaborare cu mari companii occidentale. Nici vorbă să producem drone aeriene cu producători români care exportă deja. Aceste idei cad secerate imediat ce se stinge camera de filmat, așa că bietului general Vlad Gheorghiță, șeful de Stat Major, nu-i rămîne decît să antreneze soldații pentru lupta corp la corp cu mîinile goale.

Ca întotdeauna în istorie, poporul român se bizuie nu pe conducătorii săi, ci pe noroc și pe lenea inamicului. Ca să ne găsească cu ceva armament atunci cînd vin să verifice Poarta Focșanilor, rușii ar trebui să aștepte cam șapte ani. Atunci o să avem primul avion F35, care va înlocui cele 49 avioane F16 uzate moral. Tot atunci poate vom fi primit cele 54 de K9, obuzierele politice din Coreea de Sud, care deși s-au prezentat aproape singure la licitație, nici acum n-au reușit să convingă generalii din MApN că dacă vor semna contractul nu vor intra la pușcărie. Sînt multe vești bune în viitor, iar rușii, dacă vor cu adevărat să ne găsească pregătiți, trebuie să se pună pe așteptat.

Pentru cine nu știe, banii pe care România i-ar fi putut face din producerea muniției – și sînt miliarde de euro pe an – îi fac firme private de terțuitori care cumpără din Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovacia, România și vînd la greu în Ucraina. Statul român doarme pe un așternut de incompetență, învelit cu nepăsare. Dacă treceți pe lîngă o unitate militară în care încă mai există soldați, ciuliți urechile. Și dacă auziți înjurături, opinteli și icnetele trîntei ciobănești, înseamnă că armata României se pregătește de luptă cu mijloacele ei specifice.